Sfinţirea bisericii din Glod

Înalt Preasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, a sfinţit biserica cu hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail" din localitatea Glod, judeţul Alba, unde este paroh părintele Cosmin Voinea. Ierarhul a fost însoţit de părintele Ilarie Moldovan, inspector eparhial.

După oficierea slujbei de sfinţire şi a Sfintei Liturghii, în cadrul cuvântului de învăţătură, referindu-se la pilda pescuirii minunate, din Evanghelia Duminicii a XVIII-a după Rusalii, IPS Andrei a

vorbit despre afirmaţia Sfântului Petru: "Toată noaptea ne-am trudit şi nimic n-am prins". "Se dezvăluie din această afirmaţie o tară, legată de viaţa noastră de zi cu zi, pe care aş intitula-o "erezia activităţii exterioare". Dacă nu mergem regulat la biserică, dacă nu ne rugăm, dacă nu avem timp pentru lectură duhovnicească, iar motivaţia noastră este "trebuie să alergăm, să alergăm zi şi noapte ca să adunăm multe", avem nevoie de multe, în necazuri pe care nu le mai poţi număra, şi atunci am vrea să le rezolvăm noi. Aşa a dorit şi Sfântul Petru cu ceilalţi confraţi, ca, prin puterea lor, să îşi rezolve cele materiale şi s-au trudit toată noaptea şi nimic

n-au prins. Dar după ce l-au ascultat pe Domnul Iisus Hristos o zi întreagă şi la porunca Lui, au aruncat mrejile, îndată au prins mulţime de peşti. Ne dăm foarte bine seama care este ordinea firească a lucrurilor. Întâi rugăciunea, preocupările duhovniceşti şi apoi toate celelalte se adaugă pe deasupra. Noi însă le facem pe toate celelalte şi, dacă ne mai rămâne timp, ne ducem şi la biserică, ne mai şi rugăm, mai facem şi fapte bune", a spus IPS Andrei. De asemenea, IPS Andrei a menţionat că "avem nevoie de participarea la Liturghie duminică, avem nevoie de cinci minute de rugăciune dimineaţa şi de cinci minute de rugăciune seara, avem nevoie să citim zilnic măcar un capitol din Sfânta Scriptură, e nevoie şi de cele spirituale, pentru că altfel nu sunt binecuvântate nici cele materiale, chiar dacă pe moment avem iluzia că am câştiga mult."

La final, Arhiepiscopul Alba Iuliei i-a felicitat pe cei prezenţi. "Aici Dumnezeu a binecuvântat strădania şi munca celor care au dorit să împodobească biserica. Noi îi felicităm atât pe părintele Cosmin, cât şi pe părintele Lucian, pe părintele Ioan Cândea şi pe ceilalţi care au contribuit la înfrumuseţarea acestei biserici. Dumnezeu să le răsplătească însutit şi să le dea ani mulţi ca să se folosească de biserica aceasta frumoasă!", a mai spus IPS Andrei.

Aproape 40 de ani fără preot paroh

La biserică s-a lucrat de 20 de ani aşa cum "se lucrează şi pe teren misionar, şi în plan administrativ şi lucrările au ajuns la final", a spus pr. Cosmin Voinea. În 1990, după o lungă perioadă în care Parohia Glod nu a avut preot paroh, aproape 40 de ani, părintele stareţ de la Mănăstirea Afteia a început lucrarea misionar-duhovnicească. Părinţii care au urmat pornind de la această temelie, pusă de părintele Ioan, stareţul Mănăstirii Afteia, împreună cu credincioşii, au înfrumuseţat biserica. Din 2005, sub păstorirea pr. Lucian Aurel Bâlc, biserica a intrat în ample lucrări de restaurare. S-a reparat exteriorul, iar interiorul a fost împodobit cu o frumoasă pictură în stil

neobizantin. În 2010, din mila lui Dumnezeu, lucrările s-au terminat, a precizat pr. paroh Cosmin Voinea.

Îndrăzneala zidirii unui lăcaş de închinare

Despre biserica din Glod se spune că în 1841 sătenii şi părintele lor duhovnicesc, Iosif Rob Becar, s-au hotărât să zidească lăcaşul de cult. "În vremea aceea, după cum ştim, românii din Transilvania nu aveau voie să zidească lăcaşuri de cult decât din lemn. Îndrăzneala preotului şi a credincioşilor din satul Glod de a-şi zidi lăcaş de închinare lui Dumnezeu din piatră a stârnit furia grofului de la Geoagiu, pe pământurile căruia aceştia vieţuiau. Drept urmare, groful de la Geoagiu a trimis armată ca să zădărnicească lucrările de construcţie a bisericii şi, sosind în Glod, şi-au pus în aplicare planul, l-au bătut pe părintele şi pe credincioşii adunaţi şi au început să dărâme biserica. Părintele împreună cu credincioşii s-au pus în genunchi şi au rugat mila lui Dumnezeu şi au cerut ajutorul sfinţilor ocrotitori, ajutor care nu s-a lăsat mult aşteptat. Imediat s-a pornit o furtună ce i-a speriat foarte tare pe soldaţi, unii dintre ei au fost loviţi de fulgere şi au murit. Înspăimântată, căpetenia oştilor l-a rugat în genunchi pe părintele Iosif să facă rugăciune Domnului pentru iertare. Potolindu-se furtuna, căpetenia de oşti şi-a adunat soldaţii şi pe cei care muriseră şi au plecat la Geoagiu, spunându-i grofului cele întâmplate. Rezultatul a fost că însuşi groful a trimis bani pentru terminarea lucrărilor de construcţie", a povestit pr. Voinea.