Slujbă de binecuvântare pentru o capelă mortuară din București

Cu ocazia sărbătorii Acoperământului Maicii Domnului, astăzi, 1 octombrie, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a binecuvântat cu apă sfințită capela mortuară cu hramurile „Înălțarea Domnului” și „Acoperământul Maicii Domnului” a Cimitirului Metalurgiei din Protopopiatul Sector 4 Capitală, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

După săvârșirea slujbei, Preasfinția Sa a acordat, din partea Patriarhului României, ordine și distincții persoanelor care au sprijinit lucrările de edificare, restaurare și înfrumusețare amintite.

Din soborul slujitor au făcut parte părintele Florin Ionică, consilier eparhial în cadrul Sectorului cimitire, monumente și servicii funerare al Arhiepiscopiei Bucureștilor; părintele Ionuț Bărbulescu, protopop al Protoieriei Sector 4 Capitală; părintele Eugen Bucur, slujitor al capelei de cimitir; părintele Cătălin Constantin Caucă, preot capelan la Penitenciarul Rahova; părintele Horia Nicolae Prioteasa, preot de caritate la Biserica „Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian” din incinta Institutului Clinic Fundeni; arhid. Andrei Duță, precum și alți slujitori.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a subliniat importanța rugăciunii și a pomenirii celor adormiți, arătând că cel mai important semn al neuitării și al recunoștinței față de cei trecuți la Domnul îl reprezintă rugăciunea.

„Oricât de mult ne‑ar preocupa mormintele celor trecuți din această viață, oricât am fi de dispuși să organizăm monumente funerare de ținută și de calitate, dacă nu înălțăm rugăciuni pentru cei adormiți, de fapt, noi nu arătăm iubire deplină față de ei. Cel mai important semn al neuitării noastre și al recunoștinței rămâne rugăciunea. Sfântul Ioan Iacob, conaționalul nostru care a cunoscut, jumătate din viața sa, durerea înstrăinării, vorbea despre momentul acesta al despărțirii sufletului de trup: «Să nu mai cauți la plăcerea prietenilor trecători, căci nu pot să te ajute atuncea când va fi să mori. Prieteni buni câștigă‑ți plânsul și rugăciunea lui Iisus, căci plânsul stinge focul veșnic, iar ruga te înalță sus. De asemenea, să ai prieteni poruncile dumnezeiești, pe care, cu credință și dragoste, să le păzești. Prietenia cea cu lumea te lasă singur la mormânt și numai faptele credinței, prieteni, mai departe îți sunt». Prietenia cu lumea ne lasă singuri la mormânt, iar prietenia cu marile taine ale credinței, cu ceea ce ne‑a poruncit Mântuitorul, ne arată că aceste prietenii îi însoțesc pe cei care trec pragul acestei vieți până înaintea lui Dumnezeu. În Cartea Apocalipsei, cel puțin în două capitole, în capitolele 7 și 22, se vorbește despre cei care «și‑au spălat hainele lor în sângele Mielului», vorbind despre cei care au mărturisit credința cu prețul sângelui lor. (…) Atunci când pomenim pe cineva, fie că este încă trăitor între cei vii, fie că a trecut pragul acestei lumi, când preotul așază miridele cu numele lor în Sfântul Potir, cu toată credința trebuie să rostească: «Spală, Doamne, păcatele celor ce s‑au pomenit aici cu cinstit Sângele Tău». Acesta este marele dar pe care Biserica îl face tuturor celor pomeniți. Și avem nădejde că cei care sunt pomeniți la Liturghie, după cum spune preotul, așezând în Sfântul Potir numele și miridele care ne amintesc de ei, sunt curățiți, sunt spălați prin Sângele Celui care S‑a jertfit pentru noi”, a spus Preasfinţia Sa.

Ierarhul a evidențiat, totodată, rolul deosebit al unei capele de cimitir, ca loc în care sunt înălțate rugăciuni pentru cei adormiți și unde aceștia pot fi pomeniți la Sfânta Liturghie, potrivit rânduielii Bisericii.

„O capelă de cimitir are un rol deosebit, pentru că aici se aduc rugăciuni, mai ales acolo unde se poate săvârși Sfânta Liturghie, dar și pomeniri pentru cei adormiți, pentru că acesta este cel mai viu mod de a ne arăta recunoștința față de cei care nu mai sunt printre noi. (…) În tinerețea mea, la mănăstirea de unde provin eu, preotul care făcea proscomidia venea cu două ore și jumătate înainte de începerea Liturghiei. Era un pomelnic al ctitorilor, care se pomenea în cel puțin 40 de minute. Erau pomelnicele de 40 de zile, care nu rămâneau niciodată nepomenite, fără părticică, fără miridă pentru cei de curând adormiți. Ceea ce arată că, mai ales cei din alte vremuri, sigur că și în vremea noastră sunt preoți la fel de râvnitori, înțelegeau valoarea pomenirii celor adormiți la Sfânta Liturghie, dar și împlinirea rânduielilor Bisericii, a perioadelor pe care Biserica le‑a stabilit pentru pomenirea celor adormiți”, a mai explicat ierarhul.

La finalul slujbei, Preasfinția Sa a transmis un cuvânt de felicitare și apreciere din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru toți cei care s‑au evidențiat prin implicarea și ajutorul oferit, dăruind, din partea Preafericirii Sale, mai multe ranguri, ordine și distincții. Părintele Eugen Bucur, slujitor al capelei, a fost distins cu Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus”. Diploma omagială 2026 - „Anul omagial al pastorației familiei creștine”, cu medalie, le‑a fost oferită următorilor: Florin Dragoș Curelaru, Cristian Doinici, Florin Pop, Florentina Popazu, Monica Anghel, Bogdan Badea.

Părintele Eugen Bucur a transmis un cuvânt de mulțumire Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru purtarea de grijă arătată comunității și i‑a mulțumit Preasfinţitului Părinte Timotei Prahoveanul pentru săvârșirea slujbei de binecuvântare a capelei, precum și pentru bogatul cuvânt de învățătură.