Slujire a Preasfințitului Părinte Nichifor Botoșăneanul la Mănăstirea Horaița

Praznicul Botezului Domnului Iisus Hristos a fost cinstit vineri, 6 ianuarie, și la Mănăstirea Horaița din județul Neamț. Alături de părinții asezământului monahal s‑a aflat Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, care a oficiat Sfânta Liturghie și Sfințirea cea mare a apei.

Numeroși credincioși din zona Neamțului s‑au adunat și la Mănăstirea Horaița, pentru a participa la sfintele slujbe săvârșite cu ocazia Bobotezei. Împreună cu Părintele Episcop‑vicar au mai slujit părintele arhim. Petroniu Marin, starețul Mănăstirii Pângărați și exarh de Neamț, părintele arhim. Hariton Negrea, starețul Mănăstirii Petru Vodă, precum și părintele arhim. Vasile Rubin, starețul așezământului monahal.

În cuvântul rostit după citirea pasajului scripturistic din Sfânta Evanghelie, Preasfinția Sa a subliniat faptul că Botezul Domnului reprezintă și o înnoire proprie: „Botezul este un nou legământ pus între om și Dumnezeu. Domnul ne arată puterea acestui legământ atunci când spune: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5). În botez, fiecare din noi își face un legământ cu Dumnezeu. Care este acest legământ? Cel pe care îl spune înainte de a se boteza: Te lepezi de satana? Și de toate lucrările lui? Și de toată trufia? Mă lepăd! Te unești cu Hristos? Mă unesc cu Hristos! În fața Judecății, nu mărturisim faptele noastre cele bune, ci botezul, pentru că botezul le presupune pe acestea. Botezul înseamnă înnoirea omului și întoarcerea lui către izvorul său, către Dumnezeul cel viu. Pentru aceasta Domnul S‑a botezat în Iordan, pentru aceasta vedem semnul vădit, pentru aceasta auzim glasul Domnului care zice: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit (Matei 3, 17), ca să înțelegem că nu credem și nu mărturisim vreun proroc mai mare decât alți proroci, vreun învățător mai mare decât alți învățători, sau vreun filosof mai adânc, ci pe Dumnezeul cel adevărat, care a luat chip în istorie, care S‑a făcut om, care a biruit moartea în trupul Său și ne‑a lăsat această nădejde: Îndrăzniți, Eu am biruit lumea! (Ioan 16, 33)”.

Potrivit rânduielilor liturgice, după citirea rugăciunii Amvonului (sau înaintea cântării Fie numele Domnului binecuvântat - n.r.), clericii s‑au îndreptat în procesiune spre agheasmatarul aflat în incinta mănăstirii, săvârșind acolo slujba Sfințirii mari a apei. La final, cei prezenți au fost binecuvântați cu agheasmă și au primit apă sfințită din vasele special pregătite de obște.

Agheasma Mare se gustă în fiecare dimineaţă, înainte de a se lua anafură, timp de opt zile, până în14 ianuarie, când se încheie prăznuirea liturgică. Prin invocarea Duhului Sfânt, apa binecuvântată capătă puterea de a sfinți, de a tămădui și de a alunga duhurile necurate.