Slujire arhierească la Biserica „Sfântul Silvestru” din Capitală

Ieri, de ziua Sfântului Voievod Neagoe Basarab, Biserica „Sfântul Silvestru” din Protoieria Sector 2 Capitală și-a serbat cel de-al doilea ocrotitor spiritual. Sfânta Liturghie în zi de hram a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepis­copiei Bucureștilor, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Sute de credincioşi bu­cu­reşteni care au participat, marți, 26 septembrie, la sărbă­toarea Bisericii „Sfântul Silvestru” s-au bucurat de binecuvântarea arhierească și au purtat în gând și în rugăciune în mod special pe părintele paroh Alexandru Gabriel Gherasim, care a împlinit cu acest prilej frumoasa vârstă de 50 de ani.

În cuvântul de învăţătură rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a prezentat câteva repere din viaţa, lucrarea și trăirea Sfântului Voievod Neagoe Basarab, ctitor și apărător de locașuri sfinte, care a fost domn al Țării Românești într-o vreme în care întreaga creștinătate se afla în pericol.

„Dincolo de puținii ani pe care i-a petrecut ca domn al Țării Românești, a avut realizări deosebite pe care alții nu le-ar fi avut într-o viață întreagă. Amin­tim în primul rând grija sa deosebită față de Biserică, față de numeroasele sale ctitorii pe care le-a înălțat, între ele stră­lucind peste veacuri, și acum la împlinirea a 500 de ani de la terminarea ei, biserica cunoscutei mănăstiri de la Curtea de Argeș. De asemenea, a avut în grijă ctitorii mai vechi pe care le-a găsit pe pământul Țării Românești, între ele aflându-se Mănăstirea Snagov, multe alte biserici și mănăstiri fiind ctitorite sau re­ctitorite de el. Această dragoste deosebită, rar întâlnită la un conducător, rămâne peste veacuri paradigmatică. Din viața acestui mare domn pe care l-a avut pământul Țării Românești noi învățăm că oamenii, indiferent de poziția socială pe care o au, pot fi sau nu pot fi înțelepți. Sunt foarte mulți oameni care, consi­derându-se conducători ai popoa­relor, cred că ei vor moșteni pământul, iar comportamentul lor este asemenea celor care consideră că domnesc peste neamuri până la sfârșitul veacurilor. Sunt și mulți care înțeleg că au primit această cinste de a conduce de la Dumnezeu și Îi sunt recunoscători întorcându-I darul pe care l-au primit. Acest dar pe care îl pot oferi lui Dumnezeu îl constituie zidirile de biserici, necesare atunci, mai târziu în istorie, acum și întotdeauna, atât timp cât vor exista oameni care Îl cheamă pe Dumnezeu și doresc să se întâlnească cu El în aceste locașuri sfinte”, a spus PS Părinte Timotei Prahoveanul.

Preasfinția Sa a evidențiat, de asemenea, că din viața acestui voievod mai învățăm dra­gostea pentru unitate, pace și înțelegere, subliniind faptul că „acest domn sfânt s-a îngrijit ca din ceea ce a agonisit în vremea tinereților, studiind cu mari profesori ai vremii, să lase urma­șilor una dintre cele mai importante cărți ale epocii sale, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie. Exemplul Sfântului Voievod Neagoe Basa­rab și al marelui martir Constantin Brâncoveanu, dragostea lor față de Biserică și față de neam se întâlnesc rar în întreaga noastră istorie. Ei și alții asemenea lor au avut aceas­tă dragoste deplină pe care au așezat-o la picioarele Mântuitorului Hristos”.

La final, PS Părinte Timotei Prahoveanul l-a felicitat pe părin­tele paroh Alexandru Ghe­rasim, evidențiind personalitatea, activitatea academică, educa­țională și pastoral-misio­nară ale parohului Bise­ricii „Sfântul Silvestru”, îndemnându-l să pri­veas­că permanent către înțe­lepciunea, râvna și duhul irenic ale Sfântului Neagoe Basarab. Un cuvânt festiv cu acest prilej a rostit și pr. Nicolae Bordașiu. Părintele Alexandru Gherasim a mulțu­mit Prea­sfin­țitului Părinte Timotei pentru slu­jire și binecuvântare, precum și tuturor slujitorilor și credincioșilor pentru prezență.

În încheiere, cu prilejul hramului, a fost săvârşită slujba Parastasului pentru ctitorii şi ostenitorii locaşului de cult, care au trecut la cele veşnice.