Un monah harnic şi un slujitor liturgic talentat

Am aflat cu multă durere despre trecerea din această viaţă, în dimineaţa zilei de 3 iunie 2015, a Părintelui Arhimandrit Rafael Ghiţă, fost slujitor şi Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale şi slujitor la Catedrala Mitropolitană Sfântul Spiridon-Nou, Paraclis Patriarhal.

Părintele Arhimandrit Rafael Ghiţă a arătat cu smerenie şi stăruință chipul slujitorului liturgic din mijlocul cetății. Pentru preoţii din Arhiepiscopia Bucureştilor, precum şi pentru credincioșii mireni din Capitală, Părintele Rafael a fost un renumit monah slujitor al Catedralei Patriarhale, neobosit şi atent, chiar şi în cele mai mici detalii, faţă de clerici şi faţă de credincioșii pelerini.

Părintele Rafael Ghiţă s-a născut pe plaiurile argeşene, la data de 2 septembrie 1956, în satul Bârlogu, comuna Negraşi, în familia dreptcredincioșilor creştini Nicolae şi Ilinca, primind la botez numele Alexandru. A urmat cursurile şcolii primare şi gimnaziale din satul natal, iar apoi a urmat Seminarul Teologic din Craiova, pe care l-a absolvit în anul 1976. În același an, s-a înscris la cursurile Institutului Teologic de grad universitar din Bucureşti, absolvind studiile universitare în 1981, cu o teză de licenţă despre Făgăduinţele monahale, mijloc al desăvârşirii morale, elaborată sub îndrumarea preotului profesor Dumitru Radu, la Catedra de Teologie Morală.

La 4 martie 1980, fiind în anul al III-lea de studii universitare, a fost închinoviat în obştea Mănăstirii Sinaia, stareț la acea vreme fiind Părintele Protosinghel Calinic Argatu, astăzi Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, primind ascultarea de ghid. A fost tuns în monahism la 12 iunie 1983 de către exarhul mănăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor, arhimandritul Chesarie Gheorghiescu, avându-l ca naş de călugărie pe actualul Arhiepiscop Irineu Pop al Alba Iuliei, pe atunci ierodiacon. La 28 august 1983, a fost hirotonit ierodiacon, iar o zi mai târziu ieromonah de către vlădica Roman Ialomiţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

În toamna anului 1984 a devenit preot slujitor la Catedrala Patriarhală din Bucureşti. A îndeplinit ascultarea de Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale între anii 1989-1990 şi 1994-1996. Vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist i-a acordat rangul de protosinghel (1994) şi apoi rangul de arhimandrit (1999). Pentru activitatea desfășurată, Patriarhul Teoctist Arăpaşu i-a acordat Crucea Patriarhală pentru clerici, în anul 1994. Între anii 1999-2000 a efectuat un stagiu de studii în Grecia.

În perioada slujirii sale la Catedrala Patriarhală s-a îngrijit de organizarea marilor sărbători, a hramurilor închinate Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, şi Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, dar şi de numeroasele slujbe arhiereşti pe care Patriarhii României din această perioadă sau alţi arhierei le-au săvârşit în Catedrala Patriarhală.

În calitatea de slujitor la Altarul Catedralei Patriarhale şi Mare Eclesiarh, a fost prezent la numeroase evenimente şi momente solemne din istoria recentă a Patriarhiei Române, la a căror bună desfășurare a contribuit cu pricepere şi devotament. Este cunoscut faptul că a transmis, cu înțeleaptă pedagogie duhovnicească, modul corect al slujirii liturgice tinerilor preoți proaspăt hirotoniți, care desfășurau practica liturgică în Catedrala Patriarhală.

Între anii 2008-2009 a primit o bursă pentru aprofundarea limbii greceşti, oferită de Mitropolia de Alexandroupolis (Grecia).

Începând cu data de 1 mai 2009, a fost transferat la Biserica Sfântul Spiridon-Nou din Bucureşti, Paraclis Patriarhal, unde şi-a continuat slujirea liturgică şi pastorală, fiind cunoscut de credincioşi ca un bun slujitor şi duhovnic, iubit şi apreciat de cei în vârstă, dar şi de tineri.

Preocupările sale culturale s-au concretizat în publicarea mai multor articole şi recenzii în periodicele teologice bisericeşti.

Ultima parte a vieţii sale pământești a fost încercată de o boală grea, pe care însă a îndurat-o cu răbdare, smerenie şi multă rugăciune.

În această zi îndoliată, ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să așeze sufletul slujitorului
Său Arhimandritul Rafael în corturile drepților şi în ceata sfinților cuvioși şi să-i dăruiască odihnă în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părintești condoleanțe şi binecuvântări pentru toți cei îndoliați,

† Daniel

Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române

Mesaj transmis la slujba de Înmormântare a Părintelui Arhimandrit Rafael Ghiţă, vineri, 5 iunie 2015, Mănăstirea Cernica