Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care au fost făcute

Şi le zicea: Luaţi seama la ce auziţi: Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultaţi, vi se va da şi vă va prisosi. Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua. Şi zicea: Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânţa în pământ, Şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte, cum nu ştie el. Pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerişul. Şi zicea: Cum vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui? Cu grăuntele de muştar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ; Dar, după ce s-a semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălăşluiască păsările cerului. Şi cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul după cum puteau să înţeleagă. Iar fără pildă nu le grăia; şi ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi. Marcu 4, 24-34

Parcurgând capitolul al IV-lea din Evanghelia după Marcu, ne atrage atenţia modul cum Domnul Iisus Hristos învăţa pe cei de atunci; le vorbea în pilde despre tainele Împărăţiei Sale. În parabolele Sale despre Împărăţia lui Dumnezeu, Mântuitorul ne aminteşte în mai multe rânduri despre semănător şi semănat, despre pământul cel bun, despre creştere, rodire şi rod. Dumnezeu este asemănat cu un semănător care împrăştie în lumea întreagă, pentru fiecare suflet cuvintele Sale, sămânţa cea bună este Cuvântul lui Dumnezeu, ogorul arat şi grăpat este sufletul omului, iar roadele bobului de grâu sunt faptele cele bune şi înălţătoare. Altfel spus, Dumnezeu ne cheamă să lucrăm cu tragere de inimă şi în mod responsabil pentru mântuirea noastră. Mântuitorul privind la cei din juru-I a spus: „Cine are urechi de auzit, să audă!” Una este să auzi şi alta este să asculţi şi să iei aminte. Sfântul Vasile cel Mare aşa ne învaţă: „Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care au fost făcute”.