155 de ani de la nașterea pictorului Ștefan Luchian

Supranumit „poetul plastic al florilor”, Ștefan Luchian s-a născut în ziua de 1 februarie 1868 la Ștefănești, județul Botoșani, un târgușor aflat pe malul Prutului. Tatăl său, maiorul Dumitru Luchian, provenea din Galați, era comandantul Batalionului nr. 3 de grăniceri și bun prieten cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Mama, Elena Chiriacescu, era fiica unui proprietar din Ialomița. În 1874, familia s-a mutat în București.

Talentat, cu valențe evidente pentru pictură descoperite încă din prima copilărie, Luchian s-a format la Școala de Belle Arte din București, unde i-a avut profesori pe Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman și Constantin Stăncescu, apoi a urmat cursuri la München și Paris. A fost discipolul nu mai puțin celebrului Nicolae Grigorescu. Este considerat un inovator în pictura românească, mai ales prin felul în care a folosit efectele luminii în picturile sale. Tablourile cu flori reprezintă un reper și un laitmotiv în întreaga sa creație artistică. 

A murit la 28 iunie 1916, la București, și este înmormântat la cimitirul Bellu.