Abordarea corectă a eșecului

Cu toții ne bucurăm când avem o reuşită, dar ne întristăm când suferim un eșec într-o acțiune, competiție sau examen școlar. Dacă privim cu atenție și răbdare eșecul, vom observa că acesta devine o formă complexă de înțelegere a realității, fiind o experiență de viață din care avem de învățat pentru a ne perfecționa într-un anumit domeniu. Din punct de vedere spiritual, eșecul poate fi privit și ca o lecție de smerenie care are rolul de a ne aduce mai aproape de Dumnezeu, de rugăciune și de un comportament duhovnicesc adecvat. Pentru a depăși un eșec este nevoie de perseverență și curaj, acesta oferindu-ne posibilitatea de a ne redescoperi abilități, aptitudini, precum și resurse interioare încă neexplorate.

Majoritatea persoanelor s-au confruntat în viață cu reuşite, dar și cu cel puțin un eșec în privinţa unui obiectiv sau acțiuni propuse. Dacă ne detașăm și privim eșecul cu obiectivitate, vom constata că avem multe de învățat dintr-o asemenea situație. Pentru oamenii perseve­renți, eșecul este o formă de înțe­legere mai bună a situației respective și prilej de învățare rapidă, având rolul unui „pedagog” aspru, dar benefic.

În cartea „Virtuțile eșecului”, scrisă de Charles Pépin, este prezentat eșecul pe care adolescentul Rafael Nadal, în vârstă de 13 ani, l-a avut în mijlocul iernii anului 1999, la Tarbes în Franța, când a pierdut, în fața lui Richard Gasquet, semifinala Turneului de tenis al Micilor Ași, acesta fiind un fel de campionat mondial al jucătorilor de 12-14 ani. Rafael Nadal, „tânăr fiind, a suferit o mulțime de eșecuri: meciuri pierdute, o incapacitate de a stăpâni tehnica loviturii clasice cu mâna dreaptă, fapt care l-a determinat să dezvolte acea lovitură de dreapta proprie, în care, după lovitură, racheta țâșnește în sus ca un lasou într-un gest nedefinit care a devenit marca lui. După acea înfrângere, Richard Gasquet și Rafael Nadal s-au mai întâlnit de paisprezece ori - de fiecare dată a învins Nadal. Fără îndoială că, după acel prim meci, Nadal a acordat mai multă atenție jocului său pe care l-a analizat în detaliu cu antrenorul și unchiul său, Tony Nadal. În acea zi, la Tarbes, pierzând, Rafael Nadal a învățat mai mult decât dacă ar fi câștigat. Probabil că a învățat din­tr-o singură înfrângere ceea ce zece victorii nu ar fi putut să-l învețe. Nu este imposibil ca agresivitatea de care dă dovadă să fie consecința eșecului pe care l-a suferit în fața lui Richard Gasquet. De altfel, un an mai târziu, Nadal a câștigat Turneul Micilor Ași”, scrie Charles Pépin în cartea sa.

Printre cele mai întâlnite cauze ale eșecului în viața noastră pot fi menționate: moștenirea ereditară nefavorabilă, lipsa autodisciplinei și a unui obiectiv clar definit, proble­me de sănătate și educație ­incorectă, amânarea prea îndelungată a unor acțiuni, atitudine negativă, precauție excesivă, lipsa perseve­ren­ței și a concentrării pe scopul propus, incapacitatea de a lua decizii în timp scurt, alegeri greșite etc.

Foarte des, un eșec într-o acți­une, examen școlar sau afacere poate provoca o adevărată criză în viața persoanei respective. Dar analizată cu atenție, criza în urma unui eșec deschide ferestre către noi posibili­tăți, care până la momentul respec­tiv nu au fost luate în seamă. Privit cu răbdare și îngăduință, eșecul devine o formă complexă de a experimenta realitatea, de aceea specialiș­tii afirmă că nu există eșec, ci doar experiențe de viață din care avem de învățat pentru a ne perfecționa într-un anumit domeniu. Pentru a depăși un eșec este nevoie de per­severență și curaj, acesta oferin­du-ne posibilitatea de a ne redescoperi abilități, aptitudini, precum și resurse interioare încă neexplorate. 

Eșecul ca lecţie de smerenie

Din punct de vedere spiritual, eșecul poate fi privit și ca o lecție de smerenie care are rolul de a aduce persoana ce a suferit un eșec mai aproape de Dumnezeu, de rugăciune și de un comportament duhovnicesc adecvat. În lucrarea „Virtu­țile eșecului”, Charles Pépin arată că eșecul timpuriu, atunci când este asumat cu responsabilitate, poate conduce la progrese rapide: „Există victorii care nu se câștigă decât prin pierderea bătăliilor - afirmație paradoxală, dar care, după părerea mea, conține unul dintre secretele existenței umane. Să ne grăbim, deci, să pierdem, căci în eșec realitatea se manifestă mai pregnant decât în succes. Pentru că se lasă așteptat, ne provoacă să ne punem întrebări și să-l explorăm din toate unghiurile; în rezistența pe care o opune, descoperim suportul din care ne extragem elanul. (...) În anii de formare, spiritul este dornic de învățare și capabil să tragă învăță­minte din ceea ce opune rezistență. Antreprenorii care au pierdut în primii lor ani de afaceri și care au știut să învețe rapid din eșecurile suferite au avut, ulterior, mai mult succes - și uneori mai repede - decât cei al căror parcurs a fost lin. Teoreticienii americani insistă asupra rolului acestor experiențe care, chiar dacă s-au dovedit a fi un eșec, au dus la progrese mai rapide decât cele mai bune teorii”.

Psihologii atrag atenția că a rata un obiectiv sau o competiție nu înseamnă că omul respectiv este un „ratat”, ci este doar o situație punctuală care poate fi remediată. De aceea este important să facem dife­rența dintre o persoană și acțiunile sale, mai ales în situațiile în care unii oameni se descurajează în urma unui eșec și generalizează, afirmând adesea că sunt niște „ratați”. Uneori, frica de eșec este atât de mare încât există persoane care refuză să participe la un eveniment, competiție sau examen, din cauza efectului paralizant generat de această frică. Un alt motiv pentru care unii oameni nu pot acționa este rușinea în spațiul social provocată de un eșec, care ar pune în lumină nefavorabilă persoana respectivă. Dar știm că noi suntem ființe create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, de aceea capacitatea noastră de a ne reveni după un eșec este nelimitată. Trebuie doar să analizăm cu atenție situația și să îndrăznim să acțio­năm, mai ales atunci când știm că o facem în numele adevărului divin și al binelui. În unele situații, ratarea la un examen sau la o com­petiție se poate transforma într-un „accident fericit” care ne atrage atenția că suntem pe un drum greșit. Astfel putem învăța că nu e potrivit pentru noi acel aspect pe care ni-l dorim sau putem fi mai buni în alt domeniu dacă ne urmăm vocația.

„Am învățat din fiecare încercare”

Eșecul școlar este un subiect care îi preocupă deopotrivă pe elevi, părinți și profesori. Trebuie să-i învățăm pe copii încă de mici că e necesar să îndrăznească, chiar dacă uneori vor greși. Drumul către succes este presărat și cu ratări, important este ca de fiecare dată când a căzut copilul să se ridice și să meargă mai departe. Căci esențial nu este doar atingerea scopului final, ci și frumusețea drumului parcurs care oferă bucurie, șansa redescoperirii de sine și a afirmării unui caracter puternic.

Thomas Edison (1847-1931) a fost unul dintre cei mai prolifici inventatori americani, care a avut 1.093 de brevete, dar nu fără a avea și eșecuri. Chiar dacă a fost un autodidact, s-a remarcat prin aplicarea practică a descoperirilor sale științi­fice. Despre el, în lucrarea „Antreprenoriatul”, scrisă de M. Gordon, se precizează: „Thomas Edison, cel mai mare inventator al tuturor timpurilor (1.093 de invenții: fonograful, casa de marcat, aparatele cu raze X în medicină, telefonul cu bobină de inducție etc.), a încercat de nenumărate ori să obțină un filament pentru becul electric. El și echipa sa au făcut peste 8.000 de experimente, încercând tot ce se putea folosi ca material - mătase, carbon, metal, ceramică, aliaje și așa mai departe, în orice formă atmosferică posibilă - în vid, în nitrogen, argon, în toate configurațiile, intensitățile și tensiunile posibile. La un moment dat, o cunoștință l-a întrebat: «Domnule Edison, cum puteți continua, după ce ați dat greș de 8.000 de ori? Cum de nu sunteți zdrobit de frustrare și zădărnicie?» Edison a răspuns încrezător: «Nu am înregistrat nici un eșec. Am învățat din fiecare încercare și fiecare experiment m-a condus spre o metodă mai bună, iar până la urmă voi reuși»”. În prezent, ne amintim cu toții de reușita lui Edison când aprindem un bec, iar cele 8.000 de încercări nereușite au rămas în urmă ca metode de lucru nepotrivite. De aceea este bine să analizăm cu atenție atunci când trecem prin­tr-un eșec și să observăm ce aspecte putem îndrepta sau învăța din situația respectivă, care pot duce la perfecționarea aptitudinilor și abilităților noastre.