Adam şi Eva nu s-au întâlnit niciodată?!

Câteva vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea despre Biblie: „Există o carte a unui savant american care încearcă să motiveze ştiinţific Biblia. Asta este o prostie. Biblia are nevoie de ştiinţă cum am eu nevoie de Securitate“. Sau: „Mie mi-a trebuit o viaţă ca să mă conving că în afară de Biblie nu e nici un adevăr“.

Când scria, Petre Ţuţea avea grijă să nu realizeze o împietate. De ce, oare, în general, oamenii de ştiinţă nu procedează la fel? Oare cum de nu li se pare absurdă cercetătorilor teza recent formulată privind o aşa-zisă „întârziere“ a lui Adam? Reproduc întru totul textul uimitor: „Marea surpriză a fost data estimată pentru cel mai vechi strămoş comun. Acest bărbat, de la care au moştenit cromozomul Y toţi bărbaţii din prezent, a trăit acum 59.000 de ani. Cu 80.000 de ani decât data estimată pentru Eva! Oare, Adam şi Eva nu s-au întâlnit niciodată?“. Cartea în care se găsesc aceste informaţii a fost publicată la noi de Editura CD Press şi se numeşte Omul. O aventură genetică. Autorul ei, Spencer Wells, a obţinut titlul de doctor în genetică la Universitatea Harvard, cercetările sale ulterioare având ca temă genetica populaţiilor. Studiind ADN-ul, Spencer Wells intenţiona să refacă legătura oamenilor cu trecutul. El simte ca o pierdere ruperea legăturilor cu tradiţia din societatea laică, occidentală. Speranţa lui este aceasta: „Ca ştiinţa occidentală să fie cea care să dezvolte metodele de a redescoperi aceste legături“. Anul 1977 a adus Premiul Nobel pentru Biologie cercetătorilor Walter Gilbert şi Fred Sanger, care au elaborat metode de obţinere rapidă a secvenţelor de ADN. Aceste metode au generat apoi o revoluţie în biologie. Modul de înţelegere al acestei ştiinţe a fost schimbat radical de studiul ADN-ului. Un grup de cercetători de la Berkeley a făcut studii genetice cu scopul de a deduce un strămoş comun şi pentru a estima plasarea în timp, de a afla câte ceva despre originea omului. În acest scop, ne informează Spencer Wells, au fost adunate probe de placentă umană (o sursă bogată de ADN mitocondrial) de la populaţii din Europa, America, Africa. Primul articol, publicat în 1987, avea următoarea teză care concluziona: „Toate aceste ADN-uri mitocondriale provin de la o singură femeie, despre care se crede că a trăit acum circa 200.000 de ani, probabil în Africa“. Ziarele au preluat descoperirea senzaţională şi au identificat-o pe această strămoaşă cu Eva. Spencer Wells a mers mai departe cu cercetările, căutând-o nu numai pe Eva, ci şi grădina Edenului. Şi a găsit că grădina Edenului a fost în Africa, acest continent fiind considerat originea omului modern, fapt indicat de „mulţimea mare de polimorfisme de pe cromozomul Y“. Numai că, surpriză: Adam şi Eva nu s-au întâlnit... Adam ar fi trăi acum 60.000 de ani în estul şi/sau sudul Africii, iar Eva ar fi trăit acum circa 200.000 de ani! De altfel, Eva nici nu ar fi avut nevoie de Adam, cel puţin eu aşa înţeleg din mottoul capitolului „Perechea Evei“: „Femeia fără bărbat e ca peştele fără bicicletă“ (citatul aparţine Gloriei Steinem). Cartea abundă în mottouri de acest tip. Semnificativ este mottoul de început, preluat de autor din Viaţa lui Galilei, de Barlott Brecht: „Ţelul şştiinţeiţ este de a pune stavile în calea unei infinităţi de erori, şi nu de a deschide larg porţile înţelepciunii infinite“. Ne întoarcem atunci la limitele ştiinţei şi la capacitatea ei de a elimina eroarea, eroarea fiind şi ea greu de definit. Cum poate genetica sluji antropologia fără Dumnezeu? Şi ce este omul fără Dumnezeu? Ne răspunde tot Petre Ţuţea: „Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. Şi el rămâne aşa chiar dacă este laureat al Premiului Nobel sau măturător. Când, unde şi în ce scop a apărut el în calitatea asta de om? Dacă se întreabă singur, şi nu e un zeu în colţul casei care să-i reveleze data începutului, înseamnă că omul rămâne un biet animal raţional care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri“. Ce putem spune atunci despre pretenţiile cărţii Omul. O aventură genetică, de Spencer Wells, care pune analiza genelor umane la temelia cunoaşterii? Nu ştiu cum de se poate susţine cu orice preţ corectitudinea demersului ştiinţific, atunci când se ajunge la concluzii cu totul lipsite de bun simţ, ca aceea că Adam şi Eva au existat, dar Eva l-a precedat pe Adam cu câteva zeci de mii de ani. Mi se pare uimitoare nu numai teza în sine, ci mai ales posibilitatea de a ne mulţumi cu conţinutul ei.