Agricultura „cu valoare naturală“, o oportunitate pentru România

World Wide Fund for Nature România a dat publicităţii, în cadrul unui proiect cu finanţare europeană pentru promovarea zonelor agricole cu valoare naturală ridicată, o analiză intitulată „Valori «ascunse» ale sistemelor agricole cu valoare naturală (HNV) în România şi Bulgaria“. Potrivit documentului, România stă foarte bine la acest capitol, iar promovarea acestui tip de agricultură ar putea aduce numeroase beneficii fermierilor. Raportul subliniază însă necesitatea promovării produselor obţinute în corelare cu păstrarea biodiversităţii, a tradiţiilor locale şi a frumuseţilor naturale.

Zonele agricole cu valoare naturală ridicată (High Nature Value - HNV) sunt recunoscute pentru diversitatea mediului rural şi conservarea biodiversităţii, prin sistemele agricole multifuncţionale, care ţin cont de bunăstarea animalelor, ciclurile naturale ale culturilor şi de o abordare proprie a fermierului, departe de practicile intensive. Raportul World Wide Fund for Nature România (WWF) arată că beneficiile ecologice ale agriculturii HNV din România şi Bulgaria se referă la întreţinerea şi conservarea habitatelor şi speciilor sălbatice valoroase, la conservarea diversităţii genetice a animalelor domestice şi recoltelor agricole. De asemenea, nivelurile emisiilor de dioxid de carbon sunt semnificativ mai reduse în cazul agriculturii HNV decât în cazul sistemelor agricole intensive. Potrivit lui Mark Redman, consultant WWF şi autorul raportului, România „are zone enorme cu valoare naturală ridicată, peisaje nemaipomenite şi o agricultură cu produse de foarte bună calitate“. Cum sunt susţinuţi fermierii HNV Fermierii care adoptă acest tip de agricultură beneficiază de susţineri financiare prin intermediul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală. Raportul WWF subliniază oportunităţile şi provocările practicării agriculturii HNV în România. Pe de o parte, ţara noastră deţine una din resursele cele mai bogate de pajişti semi-naturale încă existente în Europa, clasificate drept pajişti cu valoare naturală ridicată şi cu o mare biodiversitate iar, prin programul PNDR 2007-2013, Măsura 214 „Plăţi de agro-mediu“, se acordă micilor agricultori sprijin financiar nerambursabil. Pe de altă parte însă, măsura aceasta nu va avea un impact puternic din cauza veniturilor extrem de mici ale agricultorilor care ar putea fi consideraţi eligibili. Mai mult, doar 1,9 milioane din totalul de 3,8 milioane de ferme de subzistenţă măsoară mai puţin de 1 ha, condiţie necesară pentru accesarea de fonduri. Exceptând această măsură, „mai există o altă gamă de măsuri disponibile în cadrul axelor prioritare ale PNDR, deşi nici una nu este la fel de specifică şi cu ţintă directă cum sunt măsurile de agro-mediu“. Raportul subliniază însă că o serie de condiţii impuse de UE, printre care garanţia de co-finanţare sau implementarea normelor UE de igienă a alimentelor, sunt considerate un obstacol de către micii agricultori. Când terenul agricol HNV este eligibil, există tendinţa observată la mulţi fermieri de a nu declara terenul şi a nu solicita plăţile din cauza complexităţii procedurilor administrative şi a obligaţiilor legale, asociate cu plăţile. Mihai Constantinescu, consilier la Ministerul Agriculturii, citat de Euractiv.ro, recunoaşte că ghidul pentru fermieri este foarte complicat, cu foarte multă legislaţie şi referinţe. Constantinescu spune că în 2008, peste 200.000 de fermieri, având în proprietate 1 milion de hectare de pajişte, au primit 150 de milioane de euro. Se aşteaptă o creştere atât a numărului fermierilor, cât şi a suprafeţei pentru care se primesc plăţi. Constantinescu afirmă că, în anumite condiţii, se pot primi plăţi în valoare de până la 280 de euro pe hectar de pajişte extensivă. Reprezentantul Ministerului Agriculturii mai spune că din cei 10 miliarde de euro alocaţi pentru perioada 2007-2013 prin Planul Naţional de Dezvoltare Rurală, cea mai mare parte sunt destinaţi investiţiilor în ferme şi procesare, apoi infrastructurii şi doar 25% pentru mediu. Beneficii ale agriculturii HNV Raportul susţine, în contextul dezvoltării agriculturii HNV, necesitatea conştientizării valorii acestor zone şi dezvoltarea pieţei pentru produsele lor care s-ar putea realiza cu ajutorul sectorului privat, a autorităţilor publice şi ONG-urilor, care, prin diverse proiecte derulate, să influenţeze preferinţele şi comportamentul consumatorului către acest tip de produse. Astfel, brânza este un produs tipic al pajiştilor HNV din România, fiind disponibilă o gamă tot mai mare de produse. Se estimează că 45% din toate brânzeturile provin de la micii producători. WWF susţine că produsele agricole HNV pot fi conectate cu strategiile de turism rural. Beneficiile pozitive ale agriculturii de subzistenţă fac şi ele parte din valoarea ascunsă a sistemelor agricole HNV din România şi Bulgaria - sisteme care nu doar menţin biodiversitatea, ci şi comunităţile rurale, oferindu-le surse de hrană, funcţionând ca tampon în faţa schimbărilor şi riscurilor şi modelându-le cultura şi tradiţiile. De asemenea, raportul subliniază că „sistemele agricole HNV de intensitate redusă au o valoare „ascunsă“ importantă pentru reducerea încălzirii globale şi a schimbărilor climatice, prin emisiile semnificativ mai reduse de gaze cu efect de seră“. ▲ Moeciu de Sus, un exemplu concret de HNV Raportul lui Mark Redman redă un exemplu concret de biodiversitate a terenului agricol din România, respectiv satul Moeciu de Sus, care este situat la poalele munţilor Bucegi. „În sat există aproximativ 230 de mici exploataţii, care gestionează 700 ha de fâneţe la o altitudine de 1.000-1.400 m. Fâneţele sunt împărţite în cel puţin 450 de parcele de diferite dimensiuni, intercalate cu mici petice de pajişti calcaroase naturale, neîngrijite, cu petice de habitate forestiere şi câteva mici loturi pentru creşterea legumelor. Astfel, se creează un mozaic complex de peisaje cu o şi mai mare diversitate conferită de micile variaţii în gestionarea fiecărei parcele de către fermierii locali“, se prezintă în raport. Redman scrie că fâneţele din Moeciu de Sus au fost create iniţial prin defrişarea vegetaţiei forestiere de pe versanţii de la altitudini mai mici şi în fâneţe se pot identifica 11 comunităţi diferite de plante seminaturale, dintre care 3 sunt de interes comunitar european. Pe lângă fluturi şi alte nevertebrate, fâneţele adăpostesc şi o serie de amfibieni şi reptile. Broaştele, broaştele râioase şi tritonii sunt des întâlniţi, iar salamandra de foc (Salamandra salamandra) se întâlneşte şi ea, în perioade mai umede. Fâneţele sunt bogate în specii de fluturi, în verile anilor 2005 şi 2006 înregistrându-se peste 4.000 de indivizi aparţinând la 46 de specii de fluturi, unele dintre cele „aproape ameninţate“, „vulnerabile“ sau „periclitate“ la nivel european. „Bogata diversitate a speciilor de plante şi animale din fâneţe este o consecinţă a gestionării de tip extensiv a acestora şi a numărului mare de parcele individuale, fiecare gestionate într-un mod puţin diferit în funcţie de data cositului, cantitatea de bălegar aplicată, prezenţa (sau absenţa) animalelor la păşunat şi momentul păşunatului de primăvară şi/sau toamnă.