Ajutor și ocrotitor românilor din Budrio
„Dragostea lui Dumnezeu este infinită, nemărginită pentru fiii Săi, iar noi, românii din diasporă, simțim aceasta zi de zi. Când ești printre străini, unde sunt alte obiceiuri, tradiții și alte credințe, lupți să păstrezi ce ai tu de acasă, din locurile tale dragi și sfinte. Acest lucru, în Italia, unde ne-am stabilit, îl putem face într-un singur loc: Biserica. Aici și doar aici gândim și simțim românește, mai ales că suntem din toate zonele României”. Cu aceste cuvinte își începe mărturisirea Elena, o enoriaşă a Parohiei „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou” din Budrio, un orășel italian situat lângă Bologna.
Biserica românilor din Budrio a fost construită în 1389, pe ruinele unui locaș de cult mai vechi. A suferit mai multe restaurări în secolul al XVIII-lea, în mod deosebit în interior. Închisă în urmă cu aproximativ 30 de ani din lipsă de credincioși, s-a redeschis în 16 decembrie 2012, când s-a slujit aici prima Sfântă Liturghie ortodoxă.
Parohia „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou” din Budrio s-a înființat la inițiativa unei credincioase, o româncă căsătorită cu un italian, Carloti Laura, care își dorea o biserică în care să se poată ruga cu copiii săi în limba lui Creangă și a lui Eminescu. Pentru că în perioada celor 30 de ani în care biserica închisă a fost folosită că depozit, după deschidere a fost nevoie de multă muncă și investiții pentru a o face să semene cu un locaș de cult ortodox.
Lucrările de restaurare, icoanele și catapeteasma au fost binecuvântate de Preasfinţitul Siluan în ziua de 19 mai 2015. Ca în toate parohiile, activitatea cea mai importantă este slujirea liturgică: slujbele din duminici și sărbători, Taina Sfântului Maslu o dată pe lună și alte slujbe în zilele de miercuri și vineri. Numărul credincioșilor nu este mare, 50-60 de persoane vin regulat, duminica. La Paști însă sunt aproximativ 300.
„Fiecare duminică este un prilej de a ne împrieteni”
„Viaţa parohiei noastre se desfășoară într-un cadru liniștit și plin de armonie. Pentru fiecare dintre noi, orice duminică, pe lângă bucuria duhovnicească ce izvorăște din Dumnezeiasca Liturghie, înseamnă și un prilej de a ne cunoaște și de a ne împrieteni.
Ne străduim pe cât putem să răspundem tuturor solicitărilor din partea credincioșilor noștri, frați români, veniți în țara lui Dante să-și facă un rost pentru ei, dar mai ales pentru copiii lor. De aceea atenția se îndreaptă atât spre cei mici, cât și spre cei mari. Astfel, în ceea ce priveşte catehizarea copiilor, în Budrio veți întâlni o situație inedită. Făcând parte din puținele parohii rurale (majoritatea parohiilor sunt de oraș), posibilitatea părinților de a aduce copiii la anumite ore la biserică este complicată. De aceea este datoria preotului să-i viziteze mai des și să întrețină discuții catehetice și duhovnicești cu cei mari și cu cei mici”, ne-a spus parohul bisericii, părintele Saul Şoptică.
Comunitatea parohială nu neglijează nici asistenţa social-filantropică a celor care au nevoie de sprijin. Biserica organizează destul de des colecte pentru creștinii din parohie, constând în alimente, îmbrăcăminte și, mai rar, în bani. Parohia românească a ajutat de mai multe ori persoane cu infirmități care ajung la Budrio, pentru că aici funcționează una dintre cele mai cunoscute firme care produc proteze ortopedice. De asemenea au fost trimise ajutoare și în țară, la diferite persoane. Pe lângă acestea, la nivelul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei există Asociația „San Lorenzo” care ajută sute de copii din țară (elevi și studenți) prin proiectul „Braţele părinteşti”, fiecare parohie contribuind după posibilități.
„Mulțumim Maicii Domnului și Sfântului Dimitrie Basarabov că ne-au ajutat să avem locașul nostru de rugăciune unde slujba Sfintei Liturghii o putem asculta în dulcea limbă românească. Am ajuns în Italia cu câțiva ani în urmă, în zona Bologna, fără a ști prea multe despre această țară, chiar nimic, aș spune. Nu mă voi plânge prin ce am mai trecut pentru că L-aș mânia pe Dumnezeu. Cine crede că e ușor să fii imigrant e naiv. Așa a fost voia Lui, pentru că nimic nu este întâmplător, însă în toată această perioadă (până la a găsi o biserică românească) mi-au lipsit sfintele slujbe și un părinte duhovnicesc care să îmi îndrume pașii.
Fără duhovnic eram ca un ostaș fără armă, orbecăiam prin întuneric. Mă rugam cum reușeam și cum puteam Maicii Domnului. Între timp găsisem câteva cărți despre părintele Ilie Cleopa, despre părintele Arsenie Boca și i-am descoperit pe Sfinții Porfirie și Paisie Aghioritul”, spune cu sinceritate Elena.
Ea s-a rugat să-și găsească un părinte duhovnic și, cu răbdare, pașii i-au fost îndreptați spre biserica românească de la Budrio. „Nu voi putea să Îi mulțumesc niciodată îndeajuns lui Dumnezeu pentru toate darurile ce le primesc și Sfântului Dimitrie Basarabov, ocrotitorul sfintei noastre biserici”, ne-a mărturisit la sfârșitul întrevederii noastre.
„Suportul Bisericii e pentru noi ca aerul”
Poveștile de viaţă ale românilor din peninsulă sunt dure, cutremurătoare. Stela Adam a sosit în Italia în anul 2004. A început imediat munca, fără răgaz, lucrând inclusiv duminica. Dar mai bine s-o lăsăm chiar pe ea să vorbească: „Alergam după bani cu disperare. Această goană a durat pînă în anul 2014, când au început problemele personale. Abia în această situație, din care nu mai știam cum să ies, am recurs la ajutorul Domnului. Până atunci eu trăiam pe altă planetă, fiind convinsă că le știu și le pot pe toate”.
Stela a aflat de biserica din Budrio, unde a mers și l-a cunoscut pe părintele Saul. Părintele a ascultat-o cu multă răbdare, după care a îndrumat-o cum a știut el mai bine. Stela a simțit că trebuia să mai vină la biserică măcar o dată.
„M-am întors și următoarea duminică, și multe alte duminici, și continui să merg până astăzi duminica la biserică. Părintele Saul a creat o frumoasă familie aici, la Budrio, cu oameni buni, frumoși, cu suflet mare. Reușește de fiecare dată să ne lumineze mințile și să ne umple sufletele cu bucurie și pace. Consider o binecuvântare faptul că Dumnezeu mi-a scos în cale această comunitate deosebită și un părinte special cum este părintele Saul”, ne-a declarat Stela Adam.
Biserica Ortodoxă Română din afara graniţelor noastre are o importanţă deosebită deoarece ea ajută la păstrarea identităţii, a apartenenței la neamul și tradițiile noastre creștine. Dacă în România orice comunitate este formată din creștinii locului, în diasporă, orice biserică adună români din toate colțurile țării, și nu numai. „Aici avem frați de-ai noștri de peste Prut, avem italieni care, venind în contact cu biserica noastră și participând la Sfânta Liturghie, au descoperit adevărata credință și au decis să devină ortodocși. Mulți dintre noi care în țară nu eram foarte atașați de Biserică am ajuns să o descoperim aici din nevoia de comunicare, în special comunicarea cu Dumnezeu, prin rugăciune și participarea la Sfânta Liturghie. Eu participam și în România duminica la Sfânta Liturghie, dar ajungând aici în 2003, în primii ani neavând o biserică aproape, am avut o perioadă de rătăcire. Lipsa bisericii își pune foarte mult amprenta pe starea noastră de spirit de zi cu zi, pentru că ne aflăm departe de casă și de cei dragi, dar în mod special în perioada sfintelor sărbători. Suportul spiritual și moral pe care ni-l dă Biserica este de importanţă vitală, este ca aerul pentru noi toţi”, subliniază Iulia Oancea.
Pentru cei care doresc să-și întemeieze o familie în străinătate e important să aibă biserica aproape, unde să poată primi Taina Cununiei, iar copiii lor, Taina Botezului, care s-ar amâna dacă nu ar există biserică ortodoxă românească și pe acele meleaguri.