Alimentaţia naturală previne rahitismul nutriţional

Cea mai frecventă carenţă vitaminică întâlnită, din nefericire, chiar de la copilul mic, dar mai ales la sugar, este cea de vitamina D, ale cărei manifestări se includ într-o entitate clinică, denumită rahitismul carenţial sau nutriţional sau hipovitaminoza D.

Deficitele de aport de vitamina D se răsfrâng asupra metabolismului fosfo-calcic, determinând în acelaşi timp şi tulburări importante privind creşterea şi dezvoltarea ţesutului osos. Rahitismul carenţial apare cel mai frecvent în perioada cea mai activă de creştere osoasă şi anume între 3-6 luni, evoluând activ până în jurul vârstei de doi ani. Sunt posibile şi manifestări precoce, chiar din primele luni de viaţă, atât la prematuri, cât şi la sugarii alimentaţi defectuos sau în caz de îmbolnăviri repetate. Incidenţa crescută a rahitismului carenţial la sugar este favorizată de numeroşi factori ce intervin în limitarea posibilităţilor acoperirii integrale a nevoilor crescute în vitamina D din această perioadă. Cei mai importanţi sunt factorii alimentari, cărora li se adaugă şi capacitatea redusă a propriei sinteze a vitaminei D sub acţiunea radiaţiilor solare. Alimentaţia sugarului este săracă în vitamina D, din cauza caracterului său strict lactat din primele luni, iar după diversificare, ca urmare a cantităţii încă insuficiente în această vitamină a alimentelor administrate. În condiţiile alimentaţiei artificiale cu lapte de vacă, deficitul în aport alimentar este şi mai accentuat, atât din cauza cantităţii mult reduse în vitamina D a laptelui de vacă, cât şi din cauza dificultăţilor accentuate pe care le determină absorbţia sărurilor lui de calciu. Amânarea diversificării alimentaţiei sugarului, excesul de lapte din alimentaţia lui, ca şi aportul insuficient de lipide, îmbolnăvirile repetate, condiţiile de igienă necorespunzătoare, climatul temperat şi umed, aglomerarea din mediul său de viaţă, poluarea atmosferică sunt alţi factori favorizanţi ai rahitismului carenţial. Pentru om, există două surse de vitamina D şi anume vitamina D3 de origine endogenă, rezultată prin procesele de sinteză de la nivelul tegumentelor sub acţiunea iradiaţiei razelor ultraviolete solare şi vitamina D2, provenită din aportul alimentar sau medicamentos. Necesarul de vitamina D pentru sugari Nevoile zilnice în vitamina D stabilite de către OMS sunt de 4.000 de u.i. (unităţi internaţionale). Pentru sugari, ele pot fi estimate în jur de 800-1.200 u.i. În perioada de creştere, necesarul în vitamina D trebuie compensat printr-un aport suplimentar, iar profilaxia rahitismului este necesar a fi începută încă din cursul vieţii intrauterine. Sunt şi situaţii când se întâlnesc manifestări evidente de rahitism carenţial la sugarii alimentaţi corect, fără antecedente de îmbolnăvire, îngrijiţi corespunzător şi care au primit cantităţi suficiente de vitamina D sau situaţii în care sugarii nu prezintă nici un semn de rahitism, în ciuda faptului că sunt alimentaţi defectuos şi îngrijiţi necorespunzător, iar vitamina D,în scop profilactic nu a fost administrată. Sursa alimentară a vitaminei D este comună pentru toate vârstele. De exemplu, laptele matern conţine minimum 10 u.i., iar laptele de vacă minimum 4 u.i. Alimentele cu care se începe diversificarea hranei sugarului, dar care sunt folositoare şi după vârsta de un an (ouăle, untul, smântâna, ficatul) conţin cantiăţi mici de vitamina D. Copilul mai mare îşi completează nevoile de vitamina D în anotimpurile calde şi prin propriile sinteze, prin expunerea şi sub influenţa razelor solare. Ţinând cont de acest lucru, sugarului şi copilului mic le este necesară o completare constantă a aportului de vitamina D, prin administrarea zilnică sau periodică , indiferent de anotimp, iar pentru celelalte vârste, profilaxia trebuie făcută pe toată perioada anotimpurilor răcoroase. La copiii rahitici apar leziuni osoase Tabloul clinic este dominat de tulburări produse asupra sistemului osos. Leziunile osoase sunt cu atât mai accentuate cu cât carenţa vitaminică se produce în perioada lor de creştere intensă. La nivelul oaselor craniului, deformările cele mai frecvent întâlnite sunt: - craniotabesulm, care este semnul cel mai precoce şi constă în înmuierea bilaterală a oaselor parietale şi a osului occipital; - modificări de formă a craniului şi frunţii, care pot fi numeroase: plagiocefalia, capul pătrat, fruntea olimpiană; La nivelul dentiţiei, manifestările rahitismului constau în întârzierea erupţiei dentare şi modificarea calităţii smalţului dentar. Apar deformări şi la nivelul toracelui, care constau în: mătăniile condro-costale, şanţul submamar al lui Harisson, evazarea bazei toracelui, torace în pâlnie sau sub formă de vioară. În formele grave de rahitism, deformările toracelui pot determina perturbări importante ale ventilaţiei pulmonare. La nivelul coloanei vertebrale, apar modificări de tipul cifozelor, scoliozelor, lordozelor. În zona bazinului, sunt mai rar întâlnite sechelele post-rahitice sub formă de deformări de bazin. La nivelul membrelor superioare, apar tumefieri epifizare sau brăţări rahitice, consecutive proliferării ţesutului osteoid cartilagonos. La nivelul membrelor inferioare, apar modificări ale curburilor normale ale oaselor lungi. Sistemul muscular şi ligamentar este deopotrivă interesat: apar hipotonia musculară şi laxitatea ligamentelor articulare şi a tendoanelor musculare. Metode de prevenţie Deficitul de vitamina D se însoţeşte adesea şi de carenţe, de regulă de anemia carenţială. Totodată, are loc o scădere accentuată a capacităţii de apărare a sugarului, ce se traduce prin infecţii repetate. Pentru prevenirea apariţiei rahitismului nutriţional este necesară profilaxia specifică a acestuia, care începe din cursul vieţii intrauterine, prin asigurarea celor mai bune condiţii alimentare şi de mediu gravidei şi administrarea profilactică în ultimele trei luni de sarcină a 2.000-3.000 u.i. de vitamina D, asociată cu 2-3 g de calciu zilnic, timp de 10 zile în fiecare lună. Profilaxia rahitismului se va continua şi după vârsta de un an, până la 7-8 ani, administrându-se în perioada lunilor octombrie-februarie două-trei doze de vitamina D. Administrarea profilactică a vitaminei D va fi însoţită şi de administrarea concomitentă de calciu în doză de 0,50 g pe an de vârstă. Se impune şi profilaxia nespecifică, care constă în respectarea tuturor normelor igienice de îngrijire şi de alimentaţie corectă, alimentaţia naturală reprezentând unul din factorii cei mai de seamă de prevenire a rahitismului. Menţinerea curăţeniei mediului ambiant şi a corpului, viaţa în aer liber, băile de soare, ca şi prevenirea oricărei îmbolnăviri constituie mijloace importante de prevenire a rahitismului. În cazul diagnosticării de rahitism carenţial, tratamentul va fi recomandat de medic.