„Am căutat izbăvirea în credința în Dumnezeu”
Mihai Neșu a avut o carieră de fotbalist la nivel internațional, cu trofee câștigate în România și Olanda și câteva selecții la echipa națională. La 10 mai 2011, o accidentare la un antrenament al echipei FC Utrecht l-a lăsat paralizat, schimbându-i radical viața. Pentru suferința trupească a apelat la cele mai bune terapii în mai multe țări, însă sufletul este mai greu de vindecat. A găsit alinare în frumusețea Ortodoxiei, ajutat de o mână de prieteni apropiați și de rugăciunile celor care l-au purtat în gând când au aflat de tragedie. S-a întors acasă la Oradea, unde a reușit să convertească propria dramă într-un prilej de a face bine celor din jur, punând bazele „Mihai Neșu Foundation” pentru ajutorarea copiilor cu dizabilități.
L-am vizitat pe Mihai Neșu la Oradea în a doua parte a lunii trecute, la doar o zi după ce împlinise 37 de ani. Își petrecuse aniversarea la fundație, unde în prima parte a zilei este președinte fondator, iar după ce se încheie programul copiilor devine pacient. L-am rugat să ne povestească despre începuturile acestui proiect. „Fundația a început imediat după accidentul meu, în Olanda. Un vecin a crezut că mi-ar fi de folos după accident să am o fundație. Mi-a surâs ideea și, văzând la clinica de reabilitare unde am fost internat cum era realizat sectorul de copii, mi-a venit în gând că, dacă vreodată mă voi întoarce acasă în România și o să am posibilitatea, să fac ceva asemănător pentru copiii de la noi. Au trecut câțiva ani până când am cunoscut-o pe Iulia Băcăran, actualul manager, prin intermediul lui George Ogăraru, prietenul meu. Ea s-a mutat de la București și a pus pe picioare centrul actual, care în prezent măsoară 240 de metri pătrați”, își începe Mihai povestea.
Ocrotitor al centrului a fost ales Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina. Totul a început la parterul unui bloc, în 100 de metri pătrați, cu doi angajați. În primul an au putut fi ajutaţi aproximativ 30 de copii. Apoi s-au extins într-un spațiu vecin și în prezent echipa numără șapte terapeuți și un psihopedagog special. Capacitatea a ajuns la peste 100 de copii și este ocupată integral. „Ne este foarte greu să primim alți copii, suntem condiționați dacă renunță cineva sau dacă un actual pacient pleacă la o altă terapie pentru o perioadă mai lungă. Serviciile noastre se desfășoară pe perioadă nedeterminată, oricât dorește familia să vină la centru, până la vârsta de 14 ani. Ei pot merge la alte tratamente periodic, dar nu mai mult de șase săptămâni. Dacă lipsesc mai mult, atunci își pierd locul”, continuă președintele fundației.
Listele de așteptare depășesc numărul beneficiarilor
Întrucât listele de așteptare au ajuns să depășească numărul copiilor tratați în centru, au decis să treacă la un alt nivel, pentru a dubla numărul beneficiarilor: „De construit, cred că ne va ajuta Dumnezeu, mai greu va fi să găsim oameni dedicați și implicați. Acum avem o echipă foarte frumoasă, dar nu este ușor să găsești asemenea terapeuți. Noi sperăm să reușim, pentru că este foarte importantă calitatea oamenilor care lucrează cu copiii”.
Beneficiarii sunt copii cu dizabilități, în mare parte, dar și copii cu autism, cu sindrom Down. Dizabilitățile înseamnă paralizie cerebrală sau alte diagnostice, mai mult sau mai puțin grave. „Avem și copii care în 2015, când au venit la noi, nu mergeau nici în patru labe și acum umblă. Eu pun toate progresele pe seama minunii de la Dumnezeu, că în domeniul neurologiei totul este atât de necunoscut, încât nici măcar doctorii nu stăpânesc decât o mică parte din mulțimea de informații. Terapeuții își fac treaba, noi la fundație îi și specializăm în tehnici cât mai avansate, au o dragoste foarte mare față de copii și se poartă minunat cu ei. Astfel, Dumnezeu i-a ajutat pe unii dintre ei să facă progrese foarte mari, și în special părinții sunt foarte bucuroși. Sperăm ca fiecare copil să facă cât mai multe progrese, ca părinții să fie fericiți. Copiii, oricât de bolnavi ar fi, sunt tot fericiți, pentru că deocamdată nu conștientizează drama lor. Doar pe măsură ce cresc conștientizează starea lor și eventualele schimbări. Majoritatea sunt veseli, bucuroși, muncesc cu drag, este admirabil”, observă Mihai Neșu.
„Sfinții sunt prietenii noștri și ne ocrotesc activitățile“
Pe Sfântul Ierarh Nectarie l-a ales ca ocrotitor al centrului pentru că după accidentare a primit foarte multe icoane cu chipul său. I-a citit de multe ori acatistul, alături de mulți alții care i-au închinat o rugăciune pentru tămăduirea suferinței sale: „Este un fel de recunoștință pentru faptul că atâta lume s-a rugat să mă ajute să-mi revin, și eu m-am rugat cât am putut, și îi cerem în continuare ajutorul, ca să ne sprijine. De fapt, noi avem mai mulți sfinți ocrotitori, printre care Sfântul Serafim de Virița și Sfântul Ioan Maximovici. Pentru fiecare proiect mai mare încercăm să rânduim un sfânt ocrotitor. Spre exemplu, avem la fundație o mașină adaptată pentru persoane cu dizabilități, care poate fi folosită de oricine din oraș pentru pacienți în scaun cu rotile, adulți și copii, și este pusă sub ocrotirea Sfântului Ioan Maximovici. Sfinții sunt prietenii noștri și încercăm să avem cât mai mulți prieteni care să ne ocrotească activitățile”.
L-am întrebat pe Mihai Neșu cât de importantă este așezarea spirituală atunci când treci printr-o suferință fizică. „Faptul că ai o viață duhovnicească bine rânduită este asemenea unui calculator cu antivirus bun. Cu cât te spovedești mai des, îți faci canonul de rugăciune, participi la slujba Sfântului Maslu în biserică, la spital sau acasă, dacă ești bolnav, cred că primești un mare ajutor, iar Dumnezeu decide pentru fiecare ce este de folos. Noi vedem la fundație că părinții care sunt foarte aproape de Dumnezeu, au credință dreaptă, merg la duhovnic, au o liniște mai mare, o împăcare cu problema prin care trece copilul lor, au și răbdare mai multă la terapii, ajutându-i astfel pe copii să progreseze mai rapid. Dumnezeu știe drumul fiecăruia, nu putem pune pe seama judecății noastre evoluția fiecărui pacient, dar, din ce am observat eu, cred că în primul rând viața duhovnicească trăită conștiincios îți aduce o liniște și putere să înfrunți greutățile”, răspunde Mihai.
După programul copiilor, în partea a doua a zilei, Mihai Neşu merge la centru pentru terapie. Îi are alături pe sora sa, Daniela, și pe asistentul său, Mihai, care îl însoțește oriunde are nevoie. „Programul meu zilnic este simplu. Mă trezesc dimineața, sora mea și o asistentă mă ajută să mă spăl, să mă îmbrac și să iau micul dejun. De la 10:00 la 18:00, Mihai mă ajută să fac tot ce am nevoie și merge cu mine la fundație atunci când trebuie. De la 15:00 la 17:00, în fiecare zi am terapie la centru, după ce termină copiii și se eliberează sala. După terapie, între 17:00 și 20:00 este momentul zilei când fizic mă simt cel mai bine și am cea mai multă energie. Atunci reușesc să fiu de folos cu treburile fundației. Seara încerc să mănânc cât mai devreme, petrec timp împreună cu sora mea și mă așez în pat pentru somn înainte de ora 22:00. E o rutină foarte simplă. La sfârșit de săptămână încerc să mă odihnesc cât mai mult. Sâmbătă am dimineața terapie, duminica deloc, merg doar la biserică, atunci când pot. Este un program cu care m-am obișnuit și îmi place”.
Anul trecut, la Editura „Episcop Nicolae Popovici” a Episcopiei Oradiei a apărut un volum de 100 de pastile duhovnicești culese de Mihai Neșu dintr-o mulțime de cărți și surse online, intitulat „Complex natural pentru detoxifierea sufletului”. Cartea a fost o idee pe care duhovnicul său a binecuvântat-o. „De-a lungul timpului am primit și am citit multe cărți duhovnicești, pe care le-am găsit foarte interesante și din fiecare îmi notam citate care îmi plăceau și mi se părea că mă ajută. La un moment dat, aveam în telefon un document cu foarte multe citate pe care le reciteam din când în când și mă ajutau, mă întăreau. Atunci mi-a venit ideea ca, dacă strâng 100, să le pun într-o cărticică de buzunar, că poate o să le fie de folos și altora. Din punctul meu de vedere, sunt cuvinte foarte folositoare din experiența unor sfinți care au fost oameni de rând, au avut încercări. Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, și cu ajutorul editurii eparhiale și al unor prieteni de la o tipografie, am reușit să scoatem o carte frumoasă. Un prieten a realizat pastilele de pe copertă, iar la interior am pus o schiță de icoană făcută de Iulia, managerul de la fundație, care în timpul liber desenează și pictează. Cartea este deschisă de prefața Preasfințitului și o mică introducere a mea, în care explic puțin din gândurile mele de după accident și cum am ajuns să culeg aceste citate”, mărturisește Mihai Neșu.
Cum putem ajuta
Fundația poate fi sprijinită prin mai multe metode: un buton de donații online pe site-ul https://www.mihainesufoundation.com/, prin donații direct în contul fundației sau orice formă de sponsorizare. „Întrucât suntem acreditați ca furnizori de servicii sociale, beneficiem de legea care ne permite să primim sponsorizări de la orice firmă, urmând ca 20% din impozitul lor pe profit să ajungă la noi. Practic, pe ei nu-i costă nimic, în loc să ajungă la stat toți banii, acest procent este direcționat către noi. Este o metodă gratuită de a oferi ajutoare substanțiale. Terenul pentru acest centru l-am achiziționat doar din astfel de sponsorizări de la firme, peste 300.000 de euro. Odată cu proiectul nou pentru construirea complexului am făcut o campanie de strângere de fonduri prin SMS: oricine trimite «CRED» la 8844 donează 2 euro lunar. Prin SMS, până acum, s-au adunat cam 150.000 de euro”.
În mijlocul noului complex este prevăzută o capelă de aproximativ 30 de metri pătrați, iar clădirea centrului va avea formă de cruce. În incintă vor fi grădini pentru terapii senzoriale, o fermă pentru terapii cu animale și camere pentru cazare. 80% din cheltuielile terapiilor sunt suportate de fundație, iar părinții au o contribuție de 20%.
Terapia Therasuit, pentru prima dată în România
Printre serviciile oferite se numără și terapia Therasuit, inventată în Statele Unite ale Americii, foarte căutată în întreaga lume: „Noi am adus-o în România, pentru că o familie cheltuia câteva mii de euro pe lună în străinătate pentru acest tratament. Printr-un proiect în parteneriat cu Fundația Vodafone România am reușit să cumpărăm toată aparatura necesară, cuști Rocher, mese și costume speciale. Practic, este vorba tot de kinetoterapie, dar combinată cu scripetoterapie. Într-un fel de cușcă sunt instalați scripeți cu greutăți care se leagă de picioare sau de mâini și se fac exerciții, după care se îmbracă un costum special care îl ajută pe copil să stea mai drept și să facă mișcările mai ușor. În timp, repetând aceste exerciții, ajung să le facă și fără costumul respectiv. La noi, această terapie plus cazarea, pentru că avem două locuri de cazare într-un bloc nou, costă aproape de 10 ori mai puțin decât în străinătate. Pentru cât cheltuiau ca să meargă o dată la o clinică din afara țării, la noi vin de zece ori. Toate acestea se datorează în special oamenilor care ne ajută. Pentru noi, cheltuielile cu salariile, aparatura și tot ce înseamnă aceste servicii sunt mult mai mari, însă dorim ca părinții să nu resimtă întreaga povară financiară”.
La vară se vor împlini 5 ani de la înființarea centrului. Speranța este ca până la sfârșitul anului viitor să fie inaugurat noul complex. În afara orelor de terapie, centrul va fi deschis și pentru agrement, astfel încât oricine dorește să vină să se bucure de echitație, înot și alte servicii, contra cost, ca măsură de sprijin financiar al fundației. Prin aceasta se dorește implicarea întregii comunități bihorene în sprijinirea copiilor cu dizabilități. Dacă suntem atenți la nevoile aproapelui nostru, cu foarte puțin putem face mult, ne îndeamnă la final Mihai Neșu, un tânăr care a reușit să convertească o tragedie într-un prilej de filantropie.
„Complex natural pentru detoxifierea sufletului”
„Mă numesc Mihai Neșu, am 36 de ani și sunt cunoscut mai mult ca fotbalist. Cariera mea de fotbalist profesionist a durat 10 ani: 7 ani la Steaua București și 3 ani la FC Utrecht, în Olanda. Am câștigat 3 titluri de campion al României și 2 Supercupe cu Steaua București. Am evoluat de 8 ori în echipa națională a României. Această carieră de fotbalist mi-a fost curmată în 10 mai 2011, la vârsta de 28 de ani, când la un antrenament al echipei mele de atunci, FC Utrecht, mi-am fracturat coloana vertebrală (la nivel cervical) și am rămas aproape complet paralizat, țintuit într-un scaun cu rotile, dependent în totalitate de cei din jur. După ce am paralizat, în sufletul meu au apărut tot felul de frustrări și o grămadă de întrebări fără răspuns: «De ce mi s-a întâmplat acest accident tocmai mie?», «Ce rost mai are viața în condițiile acestea?», «De ce a îngăduit Dumnezeu așa ceva?», «Oare o să mă fac bine vreodată?», «Cum voi trăi de acum încolo dacă mi-am pierdut sănătatea și tot ceea ce credeam eu că aveam important în viață (carieră, bani, faimă)?» ș.a.m.d. M-au măcinat mult aceste întrebări, la care voiam răspunsuri. În același timp aveam și sufletul neliniștit, nu mă mulțumea nimeni și nimic... Mi-am dat seama că ceva nu-i bine în interiorul meu, dar nu știam ce anume. Și... am început să caut răspunsurile mult dorite și o «rețetă» miraculoasă care să-mi liniștească sufletul și să-mi vindece paralizia. Sunt convins că multă lume s-a rugat atunci pentru mine... Ușor-ușor, din discuții cu diferiți oameni, cunoștințe, prieteni, preoți, mi-am dat seama că firea mea era înclinată mai mult spre cele rele, lumești, decât spre cele bune, duhovnicești, și m-am gândit că de aceea sunt așa de tulburat, astfel încât am căutat izbăvirea în credința în Dumnezeu”. (Fragment din prefața lui Mihai Neșu la cartea apărută în 2019 la Editura „Episcop Nicolae Popovici” a Episcopiei Oradiei)