„La învestirea Patriarhului Miron”

Acesta este titlul de pe prima pagină a ziarului „Universul” ediţia de joi, 5 noiembrie 1925, care însoţeşte o fotografie realizată la întronizarea Patriarhului Miron Cristea, duminică, 1 noiembrie 1925, în faţa Catedralei Patriarhale. În fotografie sunt delegaţii Bisericilor Ortodoxe prezenţi la ceremoniile legate de învestirea primului Patriarh al României. În centrul fotografiei este Patriarhul Miron Cristea, cu camilafcă albă.

Această fotografie de pe prima pagină a ziarului „Universul” este un document istoric, care ne prezintă vizual ierarhii prezenţi la întronizarea Patriarhului Miron Cristea, reprezentând Bisericile Ortodoxe Autocefale. Interesantă este şi legenda pe care ziarul o pune la această fotografie: „X Patriarhul Miron, 1) Mitropolitul Anton al Kievului, 2) Ministrul Lapedatu, 3) Mitropolitul Ioachim al Calcedonului, 4) Mitropolitul Dositei din Patriarhia Ierusalimului, 5) Mitropolitul Dionisie al Varșoviei, 6) Mitropolitul Viditului, 7) Mitropolitul Timocului”.

Din această înşiruire de personaje prezente în fotografie, ziariştii de la „Universul” vor să transmită cititorilor importanţa evenimentului de duminică, 1 noiembrie 1925, la nivel panortodox. În acelaşi timp vor să arate că, la întronizarea Patriarhului Miron Cristea, au fost prezenţi reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe surori.

Tot pe prima pagină a aceluiaşi cotidian avem şi o fotografie care ne prezintă clerul bucureştean aflat în faţa Palatului Regal, în ziua învestirii Patriarhului Miron Cristea. Prin această imagine avem şansa să vedem cum arăta clerul bucureştean în urmă cu un secol. Este o mărturie foarte interesantă pentru cei care cercetează perioada interbelică şi mai ales clerul din această epocă.

Fotografiile sunt publicate în această ediţie a ziarului menţionat ca o continuare a celei de miercuri, 4 noiembrie 1925, care este dedicată întronizării Patriarhului Miron Cristea. Astfel, ecourile evenimentului de duminică, 1 noiembrie 1925, s-au răsfrânt pe parcursul a mai multor ediţii ale celui mai important ziar din interbelicul românesc.

Interesant este că cele două fotografii din ediţia de joi, 5 noiembrie 1925, nu sunt legate de un articol, ci sunt puse pe prima pagină ca imagini ce transmit vizual ştirea că la întronizarea Patriarhului Miron au participat ierarhi din Bisericile Ortodoxe surori, iar clerul bucureştean a fost prezent în faţa Palatului Regal la momentul învestirii primului Patriarh al României şi apoi la grandioasa manifestare de bucurie a miilor de bucureşteni de pe Calea Victoriei, în timpul deplasării Patriarhului Miron Cristea de la Palatul Regal la Catedrala Patriarhală.

Tot pe aceeaşi primă pagină din 5 noiembrie 1925 avem şi o fotografie cu chipul „Mitropolitului Dionisie al Varşoviei, care a adus ca dar Patriarhului României o camilafcă albă”. Acesta este simbolul Întâistătătorului unei Biserici Ortodoxe în lumea slavă. Această fotografie trebuie corelată cu cea principală din pagină, unde apar reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe prezenţi la întronizare, şi în mijlocul lor Patriarhul cu camilafca albă, primită de la Mitropolitul Varşoviei. Tocmai de aceea jurnaliştii de la „Universul” au pus şi fotografia acestui mitropolit pe prima pagină.

Ediţia din 6 noiembrie 1925 a aceluiaşi cotidian, în pagina 7, dedicată informaţiilor survenite din cele două Camere ale Parlamentului României, menţionează prezenţa la Senat a Patriarhului Miron Cristea, împreună cu „înalţii prelaţi străini, oaspeţii Bisericii române”, la 4 noiembrie 1925. Intrarea Patriarhului în sala de plen a Senatului „a fost salutată de senatori şi înalţii prelaţi cu ovaţii călduroase”.

Au urmat apoi câteva luări de cuvânt, dintre care îi menţionăm pe următorii trei vorbitori: dl Arţăreanu, care spune că, „după ce ne-a fost dat să vedem unirea românilor sub domnia lui Ferdinand I, ni s-a rezervat fericirea, să vedem şi biserica strămoşească înălţată la rangul care i se cuvenea. Oratorul a urat celui dintâi Patriarh al României să păstorească până la adânci bătrâneţi, spre folosul ţării”. Dl Ghibănescu „şi-a exprimat bucuria să poată felicita pe primul Patriarh al României Mari, înfiinţarea patriarhiei era o chestiune de politică internă, dar mai ales de politică externă”. Dl D. Iliescu, „de la tribuna prezidenţială, a spus că ziua de 1 Noiembrie va însemna o pagină strălucită în istorie, aceasta în urma marelui eveniment petrecut la Bucureşti, la 1 Noiembrie 1925”.

După cum aflăm din ziarul „Nea­mul Românesc” al marelui istoric Nicolae Iorga, din 6 noiembrie 1925, pagina 2, Patriarhul Miron Cristea a mulţumit în plenul Senatului „pentru frumoasele cuvinte spuse la adresa sa și a cerut senatorilor să arate și instituției Patriarhiei toată iubirea și toată dragostea, bine­cuvântând Senatul și guvernul”.

Din aceste două relatări de presă vedem modul festiv în care a fost primit în Senat Patriarhul Miron Cristea după învestirea şi întronizarea sa, mai ales că el era membru al acestei Camere Superioare a Parlamentului României. Acest moment din 4 noiembrie 1925, de la Senat, încununează evenimentele petrecute duminică, 1 noiembrie 1925, ce au marcat învestirea primului Patriarh al României.

Voi încheia rândurile de faţă cu câteva gânduri din săptămânalul „Biserica şi Şcoala”, ediţia de duminică, 8 noiembrie 1925, cuprinse în articolul „Învestirea Sanctităţii Sale Patriarhului Miron”, care prezintă, pe nu mai puţin de 7 pagini, întronizarea Patriarhului Miron Cristea.

Textul începe sugestiv cu anul de graţie 1918, „când lumea a fost refăcută din temelii şi aşezată pe pârghiile dreptăţii divine, şi naţionale, hotarele etnice ale neamului nostru au devenit fruntariile Patriei Române, iar acum, la şapte ani de atunci, neclintita noastră credinţă în Biserica strămoşească, a ridicat această biserică în fruntea ortodoxiei creştine. Fără credinţa neclintită în Dumnezeu şi curata noastră credinţă n-am fi avut aceste izbânzi. Duminică în 1 Noiembrie a.c., românii din toate plaiurile strămoşeşti în frunte cu eroicul realizator al visului naţional Regele Ferdinand I, cu înaltul nostru cler şi sfetnicii Tronului, au venit plini de pietate să se închine în faţa sfântului altar ridicat în fruntea ortodoxiei, şi în uşile lui împărăteşti s-a ivit figura senină de apostol, al Sanctităţii Sale Patriarhului Miron, învestit cu sceptrul puterii divine”.

Aş dori să rămâneţi cu aceste gânduri cuprinse în paginile publicaţiei „Biserica şi Şcoala” de acum un secol şi mai ales să înţelegeţi cât de importantă a fost pentru lumea românească de atunci întronizarea Patriarhului Miron Cristea, văzută ca o încununare a ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie.

Noi marcăm în 2025 Anul Centenar al Patriarhiei Române şi constatăm că această instituţie este fundamentală pentru neamul românesc şi că adună, la fel ca acum un veac, sute de mii de oameni la evenimentele importante din existenţa ei: învestirea Patriarhului Miron Cristea, 1 noiembrie 1925, şi sfin­ţirea Catedralei Naţionale, 26 octombrie 2025.