Acesta este titlul de pe prima pagină a ziarului „Universul” ediţia de joi, 5 noiembrie 1925, care însoţeşte o fotografie realizată la întronizarea Patriarhului Miron Cristea, duminică, 1 noiembrie 1925, în
11 Noi, 2025
x
Acesta este titlul de pe prima pagină a ziarului „Universul” ediţia de joi, 5 noiembrie 1925, care însoţeşte o fotografie realizată la întronizarea Patriarhului Miron Cristea, duminică, 1 noiembrie 1925, în
La un veac de la întronizarea Patriarhului Miron Cristea, pomenirea şi prețioasa aducere aminte a personalității sale nu sunt doar gesturi de recunoștință, ci exprimă o datorie sufletească - plecăciunea în fața unei conștiințe care a ars pentru unitatea neamului și pentru vrednicia credinței. A cinsti o astfel de lumină înseamnă a păstra vie memoria celor care au știut să se dăruiască fără rezerve. Numai cei care știu să fie recunoscători și prețuiesc lumina din viața aproapelui pot fi numiți cu adevărat oameni ai lui Dumnezeu.
Cel mai important eveniment din urmă cu un secol a fost întronizarea Patriarhului Miron Cristea la 1 noiembrie 1925, căruia i s-au acordat spaţii largi în presa românească a epocii. Încadrându-se în acest
Astăzi, am săvârșit slujba de Te Deum, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu la împlinirea a 100 de ani de la întronizarea primului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, vrednicul de pomenire Patriarh Miron
Aniversăm un secol de la întronizarea primului Patriarh al României, vrednicul de pomenire Patriarh Miron Cristea, care a avut loc în data de 1 noiembrie 1925. Acest eveniment este încununarea procesului de ridicare a Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, care începe la 4 februarie 1925, prin hotărârea Sfântului Sinod de înfiinţare a Patriarhiei Române, al cărei centenar îl aniversăm anul acesta. Învestirea Patriarhului Miron Cristea a reprezentat proclamarea solemnă a Patriarhiei Române.
Anul 1925, când a fost ridicată Biserica Ortodoxă Română la rang de Patriarhie, a fost un timp când presa românească a susţinut, prin articolele publicate, acest act istoric al Sfântului Sinod. Momentul
În contextul expulzării, de către Poliția turcă, a Patriarhului Ecumenic Constantin al VI-lea, de la Constantinopol la Salonic, în data de 30 ianuarie 1925, și al alegerii noului Patriarh Ecumenic Vasile al
Trăim într-o lume grăbită, în care succesul se măsoară în acumularea de bogății materiale, iar educația este adesea redusă la un simplu transfer de informații, la o goană după performanță, uitându-se
Răsfoirea presei interbelice ne oferă mereu o perspectivă a lumii românești de odinioară, ne relevă frământările și gândurile unor oameni aparte care au reușit, la 1918, să împlinească visul generației
Astăzi se împlinesc 100 de ani de când Patriarhia Ecumenică din Constantinopol a emis tomosul (30 iulie 1925) prin care recunoştea înfiinţarea Patriarhiei Române. Aceasta a fost următoarea etapă după ce statul român a ratificat prin lege înfiinţarea Patriarhiei Române, ca urmare a hotărârii Sfântului Sinod din 4 februarie 1925. Pentru Biserica Ortodoxă Română era important ca ridicarea sa la rang de Patriarhie să fie recunoscută de Bisericile Ortodoxe Autocefale şi, în primul rând, de Patriarhia Ecumenică din Constantinopol.
La cumpăna veacurilor 19-20, pronia divină a rânduit ca două spirite de excepție să se întâlnească în duh: Mihai Eminescu, poetul nepereche al neamului românesc, și Elie Miron Cristea, primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, dar și primul teolog care, cu minte luminată, a așternut pe hârtie prima teză de doctorat despre Mihai Eminescu, la Universitatea din Budapesta. În paginile sale, Miron Cristea nu a făcut doar o analiză literară, ci a înălțat laude poetului care a devenit în ochii săi un mistic al neamului, un pătimitor hristic pentru cultura națională.
În noianul responsabilităților ce-i reveneau ca păstor al Bisericii și slujitor al neamului, în taina inimii sale, ierarhul Miron Cristea a avut o chemare lăuntrică specială - grija față de copiii suferinzi ai neamului român, cei care în ochii săi reprezentau icoana curăției îngerești: „Și cum vă văd pe voi [...] nevinovaților copii de școală, care înlocuiți corul îngerilor, ce cântau deasupra ieslei de la Betleem: «Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace și între oameni bunăvoire», iată vin și eu între voi, eu arhipăstorul vostru, eu părintele vostru iubitor, căci voi sunteți fiii mei sufletești, voi sunteți comoara mea” (Elie Miron Cristea, Pastorale și cuvântări ale unui episcop român în țară sub stăpânire străină, vol. II, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1923, p. 102).
Secretar şi asesor consistorial (consilier eparhial) la Sibiu, Ilie Miron Cristea a avut o remarcabilă activitate publicistică, culturală şi educaţională. A susţinut emanciparea românilor ardeleni prin
Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române este un prilej de a rememora activitatea primilor patriarhi ai României şi de a le aprecia contribuţia la consolidarea unităţii de neam şi de credinţă. Despre
Pastoralele trimise de ierarhi la sărbătorile mari din decursul anului bisericesc ori cu prilejul unor evenimente majore, calamități sau alte momente cruciale din istoria Bisericii și a poporului credincios își
Titlul articolului de astăzi este cel pe care-l regăsim în pagina a doua a ziarului Aurora din 4 noiembrie 1925, unde este prezentată pe larg întronizarea primului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron
Senatul României a adoptat, în 12 februarie 1925, proiectul de lege „pentru ridicarea Scaunului Arhiepiscopal și Mitropolitan al Ungro-Vlahiei, ca Primat al României, la rangul de Scaun Patriarhal” cu o
Au trecut 100 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie. Gestul fondator de acum un veac pare celor de azi un fapt de domeniul evidenței, însă pentru contemporani lucrurile nu au
În cuvântul rostit de primul Patriarh al României, Miron Cristea, în ziua de 4 februarie 1925, după ce Sfântul Sinod a hotărât ridicarea Bisericii noastre la rangul de Patriarhie, se sublinia necesitatea
La 4 februarie 2025 sărbătorim 100 de ani de la înființarea Patriarhiei Române. Istoricul George Enache vorbește despre modul în care Biserica a făcut față provocărilor istoriei celor 100 de ani, despre problemele care au trebuit înfruntate în cele șase regimuri politice, dar face și câte o scurtă caracterizare a fiecăruia dintre foștii patriarhi prin faptele și deciziile luate de aceștia.
Anul 2025 aduce în memoria colectivă importanța generică a unuia dintre cele mai mari evenimente din istoria constitutivă a Bisericii Ortodoxe Române. Comemorarea celor 100 de ani de la înființarea canonică a
