Un document inedit din Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe despre ceremonia învestiturii și întronizării Patriarhului Miron Cristea, la 1 noiembrie 1925

În contextul expulzării, de către Poliția turcă, a Patriarhului Ecumenic Constantin al VI-lea, de la Constantinopol la Salonic, în data de 30 ianuarie 1925, și al alegerii noului Patriarh Ecumenic Vasile al III-lea, în luna iulie 1925, Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol a întocmit Tomosul de recunoaștere a Patriarhiei Române, abia la 30 iulie 1925, despre care a informat ulterior și celelalte Biserici Ortodoxe, la 20 septembrie 1925. La 27 septembrie 1925, o delegație a Patriarhiei Ecumenice aducea la București Tomosul de recunoaștere a Patriarhiei Române.

Încununarea evenimentelor în legătură cu înființarea Patriarhiei Române a avut loc la 1 noiembrie 1925, cu ocazia ceremoniei de învestitură a Patriarhului Miron Cristea la Palatul Regal și de întronizare a acestuia la Catedrala Patriarhală din București, în prezența a 21 de trimiși ai Bisericilor Ortodoxe surori: Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Ierusalimului, Patriarhia Alexandriei, Biserica Greciei, Biserica Sârbă, Biserica Bulgară și Biserica Ortodoxă Rusă din Polonia, a membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a autorităților statului și a conducătorilor altor culte din România.

Însemnările inedite ale Mitropolitului Neofit al Vidinului, conducătorul delegației Bisericii Ortodoxe Bulgare, identificate în Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, îmbogățesc literatura istoriografică bisericească de specialitate și evidențiază cu lux de amănunte întregul ceremonial al evenimentelor care au avut loc la București în acele zile.

Documentul menționat a fost publicat în toamna anului 1925, la Sofia, în limba bulgară, sub formă de broșură, cu titlul Solemnitățile din București cu ocazia încoronării (învestiturii, n.n.) Patriarhului român Dr. Miron Cristea. A fost tradus din limba bulgară în limba română de atașatul român de presă al Legației României din Sofia și a fost trimis ministrului de externe al României, I.G. Duca, la data de 15 martie 1926. O variantă parțială a traducerii în limba română a textului Mitropolitului Neofit al Vidinului, care cuprinde doar jumătate din textul integral, a fost publicată în revista „Biserica Ortodoxă Română” din anul 1926, nr. 2, pp. 103-106.

Textul, care însumează 16 pagini, prezintă informații pentru perioada 30 oct. - 5 nov. 1925, cu următoarele subteme: Sosirea la București (30 oct. 1925); Prânzul și prezentările (31 oct. 1925); Vecernia în spre duminică (31 oct. 1925); Sfânta Liturghie de duminică (1 nov. 1925); Învestitura Patriarhului; Întronizarea noului Patriarh; Concertul vocal de la Ateneu; Dineul de gală de la Palatul Regal; A doua zi a solemnităților (2 nov. 1925); La Institutul Femeilor Ortodoxe; Ședința delegațiilor Bisericilor Ortodoxe (3 nov. 1925) și părăsirea capitalei României (5 nov. 1925).

Ospitalitatea oferită de Patriarhul Bisericii Române a fost cu atât mai importantă pentru delegația Bisericii Ortodoxe Bulgare, în contextul în care aceasta, începând din anul 1872, se afla în schismă cu Patriarhia Ecumenică.

Vom reproduce, în continuare, unele fragmente semnificative din documentul mențio­nat:

„Vecernia în spre duminică (31 oct. 1925)

Ea se sluji în Catedrala Patriarhiei. Au fost prezente toate delegațiunile în întregime. La slujbă au luat parte numai arhierei și cler român. La dreapta patriarhului, care stătea pe micul tron, se așeză mitropolitul Ioachim al Halchidoniei, lângă dânsul, mitropolitul Pimen al Iașilor, apoi Antonie al Kievului, mitropolitul Bulgar, și apoi ceilalți arhierei greci. Slujba se făcu în limba română, unele ectenii fiind spuse și în slavonește. Mitropolitul Halchidoniei citi în grecește psalmul al 50-lea. La ectenii, arhidiaconul pomeni numele arhiereilor și patriarhilor din delegațiile Bisericilor Ortodoxe. Cântarea era măreață. Cântau grupuri de cântăreți și călugărițe. Acestea au cântat deosebit de mișcător «Îngerul a strigat» la intrarea în biserică a patriarhului.

Sfânta Liturghie de duminică (1 nov. 1925)

Slujba se făcu tot de către arhierei români. Însuși patriarhul nu luă parte, ci a stat în strană (tron). Ni s-a spus că motivul pentru care nu ia parte la slujbă, precum și delegațiile Bisericilor, ar fi grecii. Ei au refuzat să slujească alături de bulgari. Atunci și patriarhul refuză a sluji spre a nu fi izolată delegația bulgară, ceea ce el credea că este nedrept. Mulțu­mită înțelepciunii sale au fost evitate scene neplăcute între delegația noastră și cele grecești.

În biserică, am ocupat și acum, ca și aseară, locul alături de mitropolitul Kievului Antonie. Serviciul și acum se făcu în limba română iar unele rugăciuni și ectenii se spuseră în limbile greacă și slavă. Așa de exemplu, mitropolitul Antonie citi Crezul în slavonește, mitropolitul Dositei al Sevastiei citi Tatăl nostru în limba greacă, căntăreți ruși și bulgari cântară în limba slavă, «Tatăl și Fiul». Liturghia se termină prin «Mulți ani» pentru regele României, familia regală, patriarh, ceilalți patriarhi ortodocși și pentru toate Bisericile ortodoxe.

Învestitura Patriarhului

Ea avu loc la Palatul Regal din București. După terminarea serviciului divin, delegațiile, care fuseseră decorate, încă din ajun, au fost conduse la Palat cu automobile. În curând, aici se adunară toți diplomații străini, oameni de stat români, miniștri, generali și repreze­n­tanții celorlalte Biserici. La orele 11 veniră regele și regina, moștenitorul cu soția însoțiți de suitele lor. Regele și regina iau loc pe o estradă. Imediat după aceasta, într-o trăsură regală și escortat de un escadron din gardă sosește patriarhul Miron care, îmbrăcat în mantie, înaintează până la rege. Acesta înmânându-i sceptrul de aur, spune: (urmează discursurile pronunțate).

După aceasta M. Sa Regele și familia regală făcură cunoștință cu delegațiile Bisericilor ortodoxe, spunând fiecăreia câte un cuvânt. Schimbară cuvinte și cu diplomații prezenți, miniștri, generali și alți demnitari după care s-au retras.

Imediat după aceasta, începu o procesiune grandioasă de la Palatul Regal către Patriarhie. Străzile, pe o lungime de un kilometru și jumătate, erau îndesate de lume. Ferestrele și balcoanele caselor erau de asemenea pline. Elevii tuturor școlilor, înșirați pe străzi, cântau imnul patriarhal. Priveliștea era măreață. Poporul român dădu patriarhului său onoruri mărețe. Procesiunea care dură o oră și jumătate era precedată de heruvimi de coruri, clerul român, episcopii îmbrăcați, mitropoliții în mantale și coroane, reprezentanții Bisericilor ortodoxe cu decorații, patriarhul în mantie și miniștri, diplomați, popor. Procesiunea mergea încet. Abia la orele 2 ea ajunse la Palatul Patriarhal, unde în catedrală începu imediat întronarea noului Patriarh.

Întronizarea noului patriarh

În fața tronului arhieresc era pregătit un mare fotoliu învelit în materii scumpe. Patriarhul se așeză la o parte. Mitropolitul Moldovei Pimen, Nicolae al Sibiului, Nectarie al Bucovinei și Gurie al Basarabiei dădură patriarhului epitrahil, omofor și coroana. După ce îl îmbrăcară, îl conduseră spre tronul fotoliu, în care patriarhul se așeză, iar mitropolitul Pimen glăsui: «Vrednic este». Întreaga Biserică răsună de un solemn «Vrednic, Vrednic, Vrednic». Aceasta se repetă de trei ori în românește, grecește și slavonește. Acesta era momentul solemn al încoronării. Imediat ce încetară cântările, începură urările către noul Patriarh.

…

Emoționați, Noi am spus următoarele cuvinte traduse în românește de către protoiereul At. Magiarof: Sanctitate și Fericit Vlădică!... (Urmează citirea adresei din partea Sf. Sinod Bulgar).

Am remis patriarhului icoana Sfintei Filofteia, pe care el o sărută. I-am remis și adresa scrisă artistic pe pergament și legată în piele. Aceasta a produs o puternică impresie. Miniștri, diplomați și demnitari se apropiară de patriarh.

Noi am continuat cuvântarea, înmânându-i apoi Sfânta Evanghelie tipărită la 1828. Patriarhul, mișcat, se ridică și ne îmbrățișă frățește. Impresia produsă miniștrilor și ierarhilor era încă mai puternică. Românii erau adânc mișcați.

În această atmosferă Noi am continuat cuvântarea noastră. Am înmânat patriarhului, Sfânta Evanghelie, legată luxos, care îl mișcă vădit, căci se sculă și ne îmbrățișă din nou în semn de mulțumire. Noi am continuat cuvântarea, înmânându-i sticla ce conținea uleiul de roze. Sanctitatea Sa patriarhul se sculă mișcat și, primind sticla, ne sărută și îmbrățișă frățește, ceea ce făcu o mare impresie tuturor.

…

Mulțumit, patriarhul se ridică, își scoase coroana din cap și începu răspunsul său la urările făcute. După terminarea răspunsului se cântară din nou Mulți ani pentru rege și familia regală, pentru patriarh și ceilalți patriarhi ai Bisericilor ortodoxe. Cu aceasta se termină întronarea patriarhului României.

După aceasta toate delegațiile s-au retras în Palatul Patriarhiei iar de aici, în Camera Deputaților, care se află lângă Patriarhie. În marea sală a acestui palat s-a servit prânzul oferit de Ministerul Cultelor în onoarea patriarhului. La acest prânz au luat parte toate delegațiile, miniștri, generali și mulți demnitari ai statului.

Au fost pronunțate multe discursuri mai întâi de către patriarh, apoi de către Ministrul Cultelor, de prim-ministrul Brătianu, de mitropolitul Nicolae al Sibiului, care lăudă și mulțumi delegațiilor ortodoxe, de mitropolitul Halchidichiei, care mulțumi în numele dele­gațiilor pentru frumoasele cuvinte ale acestuia din urmă și alții.

La acest prânz, Noi am făcut cunoștință cu Dl. Duca, Ministrul de Externe al României. Domnia Sa ne mulțumi pentru cuvintele adresate patriarhului. Ne spuse cuvinte bune despre Bulgaria și se exprimă în termeni măgulitori despre miniștrii noștri Calfof și Tzancof. Din partea noastră și Noi i-am mulțumit, atât pentru bunele cuvinte spuse la adresa Bulgariei și miniștrilor ei, cât și pentru bunele intenții față de patria noastră.

Concertul vocal de la Ateneu

Cu ocazia învestirii patriarhului, în frumoasa sală a Ateneului, fu aranjat un concert vocal de către Societatea corală «Carmen».

De la Palatul Deputaților, delegațiile se îndreptară spre Ateneu. Aceasta este o monumentală clădire unde a fost pus la contribuție geniul arhitecturii. O clădire similară Noi nu putem indica, pentru moment, în capitala noastră. Vasta sală era plină de lume. Noi am ocupat lojele rezervate. Îndată ce intră patriarhul însoțit de Ministrul Cultelor, concertul începu.

Pe scena largă se arătă un tablou minunat. Peste o sută de fete alese ca frumusețe, în costume naționale la care coloritul a ajuns la perfecțiune sublimă ca aranjare, ocupau locurile din față ale corului. La spatele lor erau bărbații asemenea îmbrăcați în costume naționale.

Cum intră patriarhul în sală, toată asistența se ridică în picioare și se auzi o cântare melodioasă, care parcă nu era aici în sală, ci undeva departe. Apoi ea crescu și parcă se apropia. Bineînțeles că aceasta era corul de pe scenă.

Se execută imnul patriarhal cu o melodie divină. Tăcere mormântală. Cu toții ascultau și imnul executat de peste 200 coriști și bătaia inimii lor. Era moment de o sforțare plăcută în care sufletul triumfa. Și când imnul se termină, marea sală izbucni în aplauze furtunoase.

După aceasta urmară alte bucăți. Mica Ectenie pe care corul o cântă frumos a creat o dispoziție religioasă la cei din sală. Ce ar fi fost dacă un atare cor îngeresc ar fi cântat în biserică!

După aceasta urmară «Ești bine lăudat Doamne», «Răspunsuri liturgice», «Pe Tine te lăudăm», toate executate admirabil.

Partea a doua a programului conținea bucăți naționale. Executarea lor crease în public o dispoziție și mai entuziastă. Cu toții strigau și aplaudau.

Partea a treia a concertului readuse dispo­ziția religioasă. Fură cântate «Îngerul a strigat» și «Hristos a înviat».

Aceste melodii, oricum ar fi cântate, extaziază sufletul; dar cântate de un cor ca acela al Societății corale «Carmen», mișcă până la lacrimi. Melodia dumnezeiască a Îngerului a strigat și acum ne înalță sufletul spre sferele îngerești. Și acum încă ascultăm cu gândul acest cântec mișcător pentru că ne spune că Hristos a înviat.

Dineul de gală de la Palatul Regal

La această cină au fost invitați numai șefii delegațiilor, miniștri, generali și oameni de stat. La orele 9 seara, regele și regina însoțiți de către moștenitor cu soția și suita apărură în întreaga lor splendoare în sala măreață. Regele dădu mâna cu toți. Același lucru îl făcu și regina care strălucea.”