Analize medicale: Creşterea nivelului de uree serică, semnul unei afecţiuni renale

Ureea reprezintă forma de excreţie a azotului conţinut de proteine, iar cantitatea eliminată urinar este direct proporţională cu intensitatea catabolismului proteinelor, cu condiţia ca funcţia renală să fie integră. Valori normale: la adult: 30-45 mg% (300 mg/kg corp/zi); la copil: ureea sanguină: 0,1-0,3g/l; la sugar: -0,1-0,2 g/l; la nou-născut - 40-70mg/kgcorp/zi.

Valorile serice ale ureei sunt dependente de trei factori: catabolismul proteic (prin aport alimentar sau produs de către organism), diureza (eliminare urinară) şi capacitatea funcţională renală. Din acest motiv, se cere ca rezultatele acestui test să fie corelate cu rezultatele altor teste, cum ar fi testarea creatinemiei şi a acidului uric sanguin. Cauze de creştere a ureei în sânge: afecţiuni renale acute şi cronice; azotemie prerenală, hemoragii, vărsături, diaree, arsuri cu aport insuficient de lichide, ca urmare a reducerii volumului extracelular, care atrage diminuarea perfuziei renale şi dezechilibre electrolitice, febră; azotemie postrenală, obstrucţii ureterale, vezicale, tumori prostatice, prostatite, litiaze, urea mai mare decât creatinina; aport crescut de proteine: > 200 g/zi U/C > 35 mg/dl. Concentraţii scăzute de uree în sânge: fiziologic, la copii şi gravide; în caz de aport proteic scăzut; afecţiuni hepatice grave, însoţite de perfuzii pe o durată mai mare de timp, cu lichide sărace în electroliţi. (Rubrică realizată de laboratorul Focus Lab Plus Bucureşti - www.focuslab.ro)