Analize medicale: Testarea celulelor lupice, utilă în diagnosticul lupusului eritematos

Lupusul eritematos difuz este o colagenoză majoră a ţesutului conjunctiv, descrisă de Kaposi, în 1872.

Elementul caracteristic este celula lupică sau celula Hargraves. În mod normal, celulele lupice sunt absente în sânge. În lupusul eritematos diseminat evolutiv, proporţia de celule lupice este de peste 80%. Urmărirea celulelor lupice este utilă în aprecierea evoluţiei tratamentului. Dacă tratamentul este eficace, atunci celulele lupice dispar. Celula lupică este cel mai frecvent întâlnită în lupusul eritematos sistemic, însă există şi alte afecţiuni în care poate fi găsită. Acestea sunt: - poliartrita reumatoidă (într-o proporţie mai mică de 10% din cazuri); - sclerodermia (sub 5%); - intoxicaţia hidralazinică. Evidenţierea în sânge se face prin metode directe sau prin metode indirecte (testul Hasserick). Metodele directe folosesc ser de om sănătos şi leucocite de om bolnav pentru incubare, în timp ce metodele indirecte utilizează ser de bolnav (conţine factorul seric Hasserick) şi leucocite de om sănătos. Pentru a exclude riscul unui rezultat negativ, se realizează, în general, câte trei examinări, fiecare de câte 10 minute. (Rubrică realizată cu sprijinul laboratorului Focus Lab Plus Bucureşti - www.focuslab.ro)