Animale sălbatice şi animale de companie

Se spune că Adam, după ce a fost alungat din rai, a pierdut legătura cu animalele, cărora el însuşi le dăduse nume. A trebuit să se apropie din nou de ele. La început s-a temut, apoi le-a folosit, vânându-le pentru carne şi blană, apoi le-a îmblânzit, le-a domesticit şi, iată, astăzi sunt destui oameni care le consideră prietenii lor! Dar călugării din pustie ne arată că nu numai animalele domestice îl ascultă pe om, ci şi cele mai primejdioase fiare. E o reîntoarcere la armonia raiului, prin harul Domnului Hristos…

Poveste despre domesticirea animalelor Oamenii au nevoie de animale: pentru hrană, îmbrăcăminte şi transport, ca paznici în gospodărie şi ajutor la vânătoare. Sau de un prieten necuvântător jucăuş şi iubitor! Mii de ani, unele popoare au fost complet dependente de animale; să ne gândim, de pildă, la inuiţi, care nu ar fi putut trăi în zonele reci dinspre Polul Nord fără să mănânce animale, să se îmbrace în blănurile lor şi să-şi facă unelte, arme şi obiecte din oasele şi dinţii lor. La început, oamenii au vânat animalele, dar cu vremea le-au domesticit pe cele care au putut fi îmblânzite. Animalele au ales să rămână pe lângă om pentru hrană şi ocrotire. Când şi-a dorit să obţină animale mai potrivite nevoilor sale, omul a selectat timp de mai multe generaţii exemplarele cu însuşirile cele mai bune şi apoi le-a încrucişat, obţinând rase noi, care dau mai mult lapte, mai multă carne, o lână mai fină, câini de vânătoare, cai capabili să poarte poveri mari sau să alerge iute, ori exemplare mai frumoase. În unele cazuri, prin încrucişări cu o rasă apropiată s-au salvat rase vechi, pe cale de dispariţie. Prin locuri mai retrase mai există rase locale, adaptate condiţiilor de mediu dintr-o regiune specifică, pe care multe ţări încearcă să le păstreze pure, ca să aibă un rezervor genetic cât mai bogat, pentru viitoare încrucişări. Dar mai există şi astăzi regiuni unde oamenii preferă să prindă pui de animale sălbatice şi să-i îmblânzească, cum se întâmplă cu elefanţii în Asia sau cu puii de pecari şi aguti în Amazonia, care ajung repede tovarăşii de joacă preferaţi ai copiilor! Prietenia omului cu animalele nu a fost întotdeauna fără probleme! De-a lungul vremii, oamenii au privit animalele diferit. Uneori s-au bucurat de prezenţa unui animal, alteori l-au privit ca pe un semn al răului. De pildă, pisica a fost domesticită pentru a păzi cerealele de rozătoare. În Egipt era foarte iubită. Există chiar mumii de pisici! Din Egipt pisicile au fost duse de fenicieni în Grecia. La romani, ajung la modă şi le creşte toată lumea. Dar în Evul Mediu este considerată animalul demonic al vrăjitoarelor, pentru că au ochii luminoşi în întuneric şi există exemplare cu blana complet neagră… Abia după Renaştere, oamenii îşi pierd teama de pisici, mai ales pentru că erau atât de folositoare… Animalele de companie Când oamenii nu cresc animalele pentru producţie, ci ca să se bucure de prezenţa lor, le numim animale de companie. Animalul de companie încântă sufletul omului, alungă singurătatea, este un ajutor pentru vârstnicii singuri sau pentru copiii care rămân prea mult timp închişi în casă. Sute de ani au fost animale de companie, în Europa, numai câinele şi pisica. Prin Evul Mediu, au crescut şi o specie de nevăstuică, care, din apărător al recoltelor de şoareci, a ajuns să fie apreciat ca animal de companie. Odată cu călătoriile în Lumea Nouă, au fost aduse în Europa animale şi păsări exotice. Astăzi, în Europa cele mai frecvente animale de companie sunt: câinele, pisica, calul, măgarul, capra pitică, porcuşorul de Guineea, iepurele, hamsterul, şobolanul, veveriţa siberiană, şinşila, gerbilul, şoarecele, canarul, papagalii, porumbelul, turturica etc. Dar unii oameni cresc ca animale de companie maimuţe, crocodili, şerpi, şopârle şi chiar melci! Să ştiţi că nu este uşor să ai în grijă animale de companie în ziua de astăzi! Le trebuie îngrijiri speciale şi condiţii de viaţă potrivite speciei. Hrană specială, toaletă şi plimbări zilnice, vaccinări şi vizite periodice la doctorul veterinar… Unde mai pui că, dacă vrei să pleci cu câinele sau pisica în Uniunea Europeană, trebuie să aibă paşaport şi vaccinurile la zi!