Anul nou bisericesc

Anual, la 1 septembrie, Biserica sărbătoreşte începutul unui nou an, care este unul al mântuirii. Scopul principal al existenţei Bisericii este mântuirea celor care au devenit membrii ei prin Taina Botezului, aşa că, atunci când intrăm într-un nou an bisericesc, gândul nostru este focalizat pe obiectivul vieţii noastre creştine, şi anume mântuirea.

Atunci când marcăm un nou an bisericesc ne amintim de începutul propovăduirii Sfintei Evanghelii de către Domnul nostru Iisus Hristos, dar şi de momentul creării lumii, lucru moştenit din tradiţia iudaică şi perpetuat de cronologia bizantină, pe care o găsim în data­rea anilor de domnie ai voievozilor noştri din Evul Mediu.

Anii bisericești sunt timp pentru mântuire, iar prin participarea noastră la sfintele slujbe, prin primirea Sfintelor Taine, arătăm că obiectivul existenței noastre este dobândirea Împărăției lui Dumnezeu. Zilele anului bisericesc sunt timp dedicat rugăciunii, faptelor bune și desăvârșirii noastre spirituale. În același timp, prin sfinții care sunt sărbătoriți pe parcursul anului bisericesc, avem modelele exemplare de urmare a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Calea, Adevărul și Viața.

În această zi de 1 septembrie, în Biserica Ortodoxă se face „începutul Indictionului, adică a anului nou bisericesc”, după cum precizează Sinaxarul din Minei, la data de 1 septembrie. Ieromonahul athonit Makarios Simonopetritul explică termenul de indiction, arătând că vine din latinescul „indictio”, care înseamnă declarare. Acest termen era folosit de împăraţii romani pentru a stabili, prin decret imperial, la fiecare 15 ani, valoarea impozitării anuale în acest interval de timp necesar întreţinerii legiunilor romane. „Prin extindere, s-au numit indictioane şi ciclurile de 15 ani începute sub Caesar Augustus cu trei ani îna­inte de naşterea lui Hristos.”

Despre momentul în care Biserica a adoptat Indictionul aflăm din textul „Cronologia creştină” al părintelui Gheorghios Metallinos. El precizează că acest lucru s-a petrecut în anul 327, iar pentru creştini Indictionul reprezenta o perioadă de 15 ani folosită „în datarea înscrisurilor și a evenimentelor. După scurgerea acestei perioade de timp, începea un nou indiction și era stabilit un an de referință (...). Acest sistem a existat în întreaga lume creștină în perioada Bizanțului, dar s-a continuat și în scrierile grecești post-bizantine”.

Dacă parcurgem cu atenție sărbătorile importante din cursul anului bisericesc, constatăm că timpul mântuirii noastre, pe parcursul celor 365 de zile, este pus sub ocrotirea Maicii Domnului. Prima mare sărbătoare este închinată Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie), iar ultimul mare praznic al Ortodoxiei din ultima lună a anului bisericesc este Adormirea Maicii Domnului (15 august). Chiar mai mult, ultima zi a anului bisericesc, 31 august, este închinată cinstirii Preasfintei Fecioare Maria prin serbarea așezării cinstitului ei brâu în raclă.

Anul bisericesc este un timp în care retrăim opera de răscumpărare a neamului omenesc din păcatul strămoșesc al protopărinților Adam și Eva, pe care Dumnezeu Tatăl a săvârșit-o prin Fiul Său, Cuvântul Întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos, în Duhul Sfânt, prin Pogorârea Căruia s-au sfințit toate.

Acum, la începutul unui nou an al mântuirii, este esenţial să ne gândim la ce trebuie să facem pentru dobândirea Împărăţiei cerurilor. De aceea, este necesară o evaluare a timpului din viaţa noastră, pe care-l dedicăm mântuirii noastre. Adică, de câte ori ne rugăm pe zi, dacă citim zilnic Sfânta Scriptură şi, mai ales, dacă încercăm permanent să demonstrăm prin fapte bune că suntem creştini adevăraţi, şi nu doar cu numele. Mai trebuie să vedem dacă avem şi un program de prezenţă la Cina Euharistică din duminici şi sărbători. Pentru un creştin este esenţial să se afle în fiecare duminică la Sfânta Liturghie, la întâlnirea săptămânală a sufletelor noastre cu Hristos euharistic.

Noi, oamenii, ne obiectivăm existenţa în funcţie de materialitatea timpului în care trăim, fără a înţelege că acesta a fost sfinţit prin Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu prin Care Dumnezeu Tatăl a adus pe toate câte sunt din nefiinţă la fiinţă şi a creat pentru aceasta şi timpul. De aceea, acum, la început de an bisericesc, este important să reflectăm la modul cum ne petrecem viaţa în perspectiva mântuirii, cât de des ne adresăm lui Dumnezeu prin rugăciune, cât de des ne spovedim şi ne împărtăşim, oferind sufletului nostru hrana necesară mântuirii, conştientizând astfel că scopul existenţei noastre în această lume este mântuirea.

La început de an bisericesc este esenţial, în perspectiva mântuirii noastre, să vedem ce vom face în plus faţă de ceea ce am făcut anterior, în ceilalţi ani, pentru a ajunge la scopul existenţei noastre: viaţa veşnică. În noul an bisericesc este foarte bine să sporim creşterea noastră duhovnicească şi mai ales să intensificăm lectura textelor patristice, prin care să descoperim frumuseţea Ortodoxiei. Şi să nu uităm să mulţumim Bunului Dumnezeu pentru toate binefacerile primite şi să-I cerem ajutorul în urcuşul nostru spiritual din noul an bisericesc către mântuire.

Anii bisericești sunt ani ai mântuirii și timp în care retrăim opera de răscumpărare a neamului omenesc din păcatul strămoșesc al protopărinților Adam și Eva, pe care Dumnezeu Tatăl a săvârșit-o prin Fiul Său, Cuvântul Întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos, în Duhul Sfânt, prin Pogorârea Căruia s-au sfințit toate.