Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim; Sfinţii Mucenici Acachie şi Codrat

Arătarea semnului Sfintei Cruci s-a întâmplat după moartea Sfântului Constantin cel Mare, când fiul său, Constanţiu, luând împărăţia, a primit învăţătura greşită a lui Arie. Astfel, în anul 351 s-a făcut acest semn minunat în sfânta cetate a Ierusalimului, în Duminica Cincizecimii, care căzuse în acel an pe 7 mai. Semnul Sfintei Cruci, a cărei lăţime şi lungime erau la fel, a stat deasupra sfântului munte al Golgotei, pe care Domnul Iisus Hristos a fost răstignit, şi apoi s-a lungit până la Muntele Măslinilor. Văzând acestea, toţi creştinii, într-un glas, Îl preamăreau pe Dumnezeu. Sfântul Chiril al Ierusalimului i-a trimis o scrisoare împăratului, sfătuindu-l să se alăture credinţei ortodoxe. Sozomen istoricul a scris că datorită arătării pe cer a Sfintei Cruci, mulţi păgâni s-au botezat în numele Preasfintei Treimi.