Arhimandritul Melchisedec Dumitriu printre încercările vieţii (III)

Poveţele, rânduielile, ascul­tările monaha­le, descrise în epistolele părintelui arhimandrit Melchisedec Dumitriu, sunt pilduitoare şi pentru monahii de astăzi. Aşezăm în continuare alte rânduri ce exprimă gânduri pline de miez duhovnicesc.

 

România

Monastirea Neamţu-Secu

Jud. Neamţ

Stăreţia

22 ianuarie 1937

 

Preacuvioase Părinte Nico­dime,

Ziarul „Glasul Monahilor“ de Duminică 17 Ianuarie a. c. (n.r., 1937) mi-a adus o mare bucurie, atât mie cât şi tuturor celor ce vă cunosc. Acolo scria aşa: „În timpul Sfintei Liturghii, Prea Sfinţitul Episcop a ridicat la treapta de Protosinghel pe P. C. Sa Părintele referent cultural Nicodim Ioniţă“. Eu am ştiut că sunteţi la Argeş şi eram decis să vă trimit o felicitare de sărbători când numai ce văd o scrisoare a părintelui Daniel Ciobotaru, către părintele stareţ, care printre altele îi spunea că de sărbători veniţi la Monastirea Neamţu. Însă acum când am văzut în „Glasul Monahilor“ nu m-am putut stăpâni de a vă trimite şi eu o smerită felici­tare. Dumnezeu are economiile Lui şi ştie El la ce treaptă să Vă ridice. Deşi sunteţi aşa de tânăr, calităţile sufleteşti pe care le aveţi Vă vor ridica la treapta pe care o ştiu toţi cei ce Vă cunosc şi o ştiu şi eu.

Nici nu se putea ca un suflet de Român, atât de mare, să nu-l scoată Dumnezeu în relief, ale cărui calităţi au mişcat sufletele celor mai mari. Noi suntem aproape binişor sufleteşte, adică suntem sub regimul p. Grigore şi vă închipuiţi în ce stare mă găsesc. Eu sunt rânduit la librăria Mitropoliei din Iaşi care va lua în curând fiinţă, acum se lucrează mobilierul. Să trăiţi Prea Cuvioase Părinte Nicodim şi rog pe Bunul Dumnezeu să vă ridice la treapta aceea pe care V-a gătit-o şi pentru care V-aţi pregătit.

 

România

Monastirea Neamţu-Secu

Jud. Neamţ

Stăreţia

19 noiembrie 1937

 

Iubite Părinte Nicodime,

Am primit cartea poştală şi i-am înţeles cuprinsul. Tele­gra­ma prin care părintele Varlaam te chema la Bucureşti venise pe aici şi am dirijat-o spre Cer­năuţi. Te credeam furat de ea şi de aceea întrâo scrisoare către părintele Atanasie îţi făceam un fel de îndemnare să te duci, dar în gândul meu mă ase­mă­nam cu acel sgârcit, care alun­gând cioara până la Nistru, dacă a văzut că alt chip nu-i, a zis că perja din ciocul cioarei să fie de sufletul lui bunică-so.

Ştiam că eşti o furtună ce nu te mai pot eu stăvili. Că ăi fi avut vreo ispită mare la Cer­năuţi, se cuvinea ca paharul să fie plin, căci acolo te-ai dus după socoteli pământeşti şi-ţi primiai pe­deap­sa. Acel timp a fost straşnică baie pentru suflet şi păcat că l-ai trăit cârtind şi osândind. Nu ai citit în pateric că pe acel frate care se lăuda că a făcut rogojini bune, stareţul l-a certat şi rogojinele i le-a ars, pentru a-i introduce din nou în suflet trezvia şi smerenia? Ce copilăresc îmi pare acum grija ce o ai ca să-ţi trimit cartea poştală cu călugăraşii ce-i aveai sub conducere la Cernăuţi. Nu te lăsa aşa de uşor furat de socoteli copilăreşti. Nu cu iubirea pe care ai revărsat asupra lor să cântăreşti lucrul ci cu cât i-ai putut influenţa să se facă mai buni şi să rămâie mai buni, trebuie să te trudeşti a căuta roade.

În sfârşit te-a umilit Dumnezeu să te duci la Patriarhul pe care l-ai mâhnit. Iată ţi s'au deschis braţe largi. Să nu mai greşeşti ca să nu-ţi fie ţie ceva şi mai rău. Să te recunoşti că mult ai greşit şi că acum din mila Domnului eşti cu totul reabilitat, iertat, chemat să faci lucrul Lui. Învaţă încă a asculta, povăţuind pe alţii: Ai pe pă­rintele Efrem, călugăr bun şi încercat şi acum aproape de Patriarh, ai pe vlădica Mihălcescu, duh potolit ca şi sfinţia ta şi socot că ai să ai şi acel câmp deschis de acţiune potrivit cu dorul sfinţiei tale. Sunt atâtea mişcări religioase în Bucureşti, unde vei fi bine venit. Am coleg foarte bun pe preotul Ioan Gafton dela biserica Sf. Ecaterina. Ce frumoase lecţii religioase face cu creştinii sâmbătă seara şi ce concurs larg ai putea da cu teologii călugări şi în câte locuri?

A rămas definitiv şi Varlaam? Să-mi scrii mai lămurit asupra situaţiei ce o ai pe acolo şi cum te împaci. Eu doresc să aud că eşti foarte bine şi că toţi sunt foarte mulţămiţi de sfinţia ta.

Spune multe sărutări de mâni vlădicilor şi dragoste curată prietenilor şi părintelui Efrem care foarte drăguţ mi-a răspuns să te îndemn să te duci la Bucureşti şi se va vedea ce se poate face. Staţi în ţara asta care are nevoie de voi şi lucraţi cele ce Dumnezeu vă va rândui cu toată inima. Nu vă îngreu­naţi a mă mai provoca cu scrisorile şi vedeţi în toate degetul lui Dumnezeu, care, şi prin ispite, vrea să ne facă vase curate şi de bună treabă.

Dumnezeu să vă ajute la tot lucrul bun.

 

Lavra Neamţului,

Judeţul Neamţ

15 decembrie 1937

 

Iubite Părinte Nicodime,

Aceasta este viaţa, cu valuri ce ne afundă aproape în des­nă­dejde şi iarăşi ne scoate la supra­faţă, când auzim glasul Mân­tuitorului: Iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai greşeşti.

Uluitoare a fost ultima noas­tră petrecere, când ai venit dela Cernăuţi. Nu mi-am pierdut cumpătul însă şi îmi pare bine că Dumnezeu mi-a arătat în acest caz că am văzut bine, cu toate că putea să fie şi altfel. Aceasta mai este încă o dovadă că îmbă­trânesc. Numai bătrânii dau sfaturi şi se bucură copilă­reşte când nu dau greş.

Nu înţeleg părerea că nu ar trebui să mă mai superi cu scrisori. De unde deduci aceas­ta, când eu le aştept cu multă nerăbdare şi le citesc cu nes­pusă plăcere, când aceste scri­sori le socot ca sângele în corp, între­ţinător de viaţă. Au nu discuţia aduce lumina?

Îs bucuros că ai stat pe loc şi ţi s-a dat rost de cel pe care cândva l-ai jignit. Vei vedea mereu cât e de greu să faci atâta bine cât ai dori. Dar aşa se dovedesc cei mari că sunt mari şi prin mărinimia sufletului lor. Învaţă-te a preţui dragostea ce ţi se arată printr-o cât mai desăvârşită ascultare şi faptică recunoştinţă. I-ai găsit pe toţi păstrând şi ocârmuind Biserica, ajută muncii lor ca folosul să fie cât mai simţit, aşa fel ca aportul adus să fie în vederile lor şi pe placul lor, nu ca la Cernăuţi...

Fă totul cu blagoslovenie şi cu sfat. Unde ţi se potriveşte şi eşti invitat a lucra, supune-te mai pre sus de puteri pentru lucrul Domnului.

Unde-ţi pare că este lucrul Domnului, dar celor mai mari şi puşi a te îndruma şi suprave­ghea nu le convine, indiferent din ce cauze, nu lucra. Este destul lucru care place tuturor. Nu uita: Untul de lemne al păcătosului să nu ungă capul meu… iar rogojinele i-au fost arse fratelui care s-a mândrit... zice Nicodim Ioniţă în Voluntarii Domnului - pentru alţii...

Iaca ce-mi permit să-ţi zic atâta vreme cât mai cred că vrei să-ţi zic. Altfel, de te simţi găină ca şi mine şi nu pui, fă ce vei voi şi rog atunci pe Bunul Dumnezeu să te lumineze şi să te apere de ispite, care, ai văzut, cât sunt de fioroase.

Aveţi acolo minunat loc, ales de Dumnezeu. Fiţi cu răbdare. Vi se cere multă jertfă şi statornicie. Faceţi din studenţii călugări adevăraţi călugări, smeriţi şi iubitori de fraţii lor din mănăstiri, care au rămas proşti, dar mulţi din ei cu viaţă aşa de sporită şi de sfântă ca întreaga lume cu toată a ei înţelepciune nu-i vred­nică. Îs aşa de înţelepţi că scuză pe cei ocupaţi cu lucruri lumeşti şi se roagă pentru ei, căci în mare parte aceia din lume, cu împă­ratul în frunte, se luptă pentru pace şi linişte şi de roadele luptei lor se folosesc aceşti sfinţi care neturburaţi pot săvârşi sfinţenie în frica Domnului.

Vine părintele Grigore cu cărţile. Doresc să producă rod sufletesc. Complectează celor râv­ni­tori la viaţa călugărească lă­­mu­rirea că este o viaţă de jertfă şi de umilinţe. Nu varsă lacrămi aşa uşor cineva şi iaca troparul cuvioşilor aşa începe: Cu curgerile lacrimilor tale nerodirea pustiului o ai lucrat şi spre însutite ostenele o ai făcut roditoare. Deci arsenalul du­hov­nicesc de complectă prefacere şi perdere a personalităţii. Altfel vin ca nişte beţi, ameţiţi şi se miră şi ei de cele ce văd şi în­tâm­pină. Ai fost încercat şi cred că înţelegi cât de pregătit se cere să fie cel ce iesă la luptă.

În colo mângâiaţi şi întăriţi pe poporul meu. Aţi văzut şi pe alţii că se luptă. La tot binele daţi tot concursul. De invidie să vă feriţi şi de tot ce aduce amărăciuni şi vă bucuraţi sincer şi daţi tot sprijinul oricui vedeţi că este prieten al lui Dumnezeu şi doreşte a-I sluji. Iubite părinte Nicodime, cred că greu mă voi deplasa spre Bucureşti şi de aceea scrie, eu cu drag îţi voi răspunde.

Doresc să fii în cât mai bune şi sincere raporturi cu toţi şefii ierarhici dela cel mai mare şi până la cel imediat superior, iar cu cei mici ca un adevărat pă­rinte duhovnicesc tuturor cu dragoste şi cu rost străduindu-te a le fi de folos şi a le dori să ajungă fii demni ai Bisericii şi ai Patriei.

De Benedict Ghiuş şi mai ales de Varlaam nu ştiu ce să zic: Dumnezeu să le fie în ajutor. Victorin face primii paşi şi i se pare că e bine ceea ce eu zic că nu-i bine şi de aceea cred că în sufletul său nu-i prea mulţămit, deşi eu îi las cât cred că nu-i nici bine nici rău să facă şi aşa cum zice el. Încă nu-i convins că-i bine să fie ascultător şi cu încredere în cel mai mare. Dar eu sunt cu răbdare, iar el se luptă până se va convinge. Ţi-aş mai scrie, dar mai las să scrii şi sfinţia ta. Doresc numai bine în numele Domnului.