Arhimandritul Melchisedec Dumitriu, printre încercările vieţii (VII)

Bogăţia epistolară a arhimandritului Melchisedec Dumitriu, ce cuprinde gânduri expediate de la Mănăstirea Neamţ către monahi precum Nicodim, destinatar al rândurilor de mai jos, este un adevărat tezaur de cuvinte. Prezentăm aceste slove pline de poveţe şi rânduieli monahale, cu bucuria folosului pentru cei iubitori de viață duhovnicească.

Sfânta Mănăstire Neamțu, Județul Neamț 2 Martie 1937

Iubite Părinte Nicodime,

Am primit plicul cu cele trei scrisori. Eram cu părintele Varlaam, care a recunoscut repede scrisul de pe plic al sfinţiei tale şi era nerăbdător să ştie cuprinsul. S-a bucurat şi m-am bucurat şi eu cu el.

Din plic cel întâi scris văzut a fost al părintelui Antim, mai de circumstanţă, căci altfel nici nu are cum să fie. Părintele Varlaam, fără să ne înţelegem, dar ca cel ce este mai apropiat sufleteşte, în glumă spunea: Îi voi scrie oficial, cu multe peceţi. Eu îi mulţumesc din suflet părintelui Antim şi mă rog lui Dumnezeu ca toate temerile mele că nu-i cu totul aşa cum doreşte sufletul meu, să se spulbere, ca să-mi pară rău că m-au înşelat aparenţele, dar să fie slăvit Domnul.

Îl rog pe părintele Antim să nu se scandalizeze de sinceritatea acestei mărturisiri.

Fratelui Costică Tomescu, din dragostea şi grija ce port Înalt Prea Sfinţitului Visarion, îi exprim toată recunoştinţa mea pentru sacrificiul ce face ajutându-l. Și nu ştiu cum l-aş îndemna mai mult, fiindcă are şi autoritatea şi ştiu că-l respectaţi şi-l veţi asculta cu încredere, ca să vă toarne din duhul lui, din stăruinţa şi priceperea sa, ca toţi să fiţi mult căutatele elemente, care să-i împace pretenţiile, nu dorinţele vlădicăi; şi zic pretenţiile, căci el concepe lucrări uriaşe, care au nevoie de a fi duse neapărat la capăt: cu vrere şi fără vrere. Și fratele C. Tomescu din fericire a prins firul vlădicăi, l-a captivat chiar. Zoriţi dar firea, căci acolo se zideşte sub toate felurile mult şi în toate ajutaţi şi de izbutiţi, să credeţi că aţi făcut bine.

Să nu fiu aşteptat la Cernăuţi, căci şi aici sub stăpânire sunt şi am multe încurcături, care mă împiedică, iar alteori mă îmbrâncesc. Poate că şi firea mea este aşa. Pe ziua de 4 poate să fiu la Iaşi, deci nu mă aşteptaţi.

Chestiunea părintelui Varlaam este cam încurcată. El ar rămâne aici, dacă nu va reuşi să se ducă preot al capelei române de la Ierusalim, unde s-a publicat că este loc vacant de preot. Încă nu am vorbit cu Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nicodim, să văd ce crede despre recrutarea sa aici, unde de altfel este foarte multă nevoie, cum îi spuneam odată domnului Tomescu. Și aici se proiectează lucrări mari şi nu se pot face decât cu oameni, dar nu ştiu cum înţelege Înalt Prea Sfinţitul să-i prindem la treabă. Voi vedea acum la Iaşi.

Este vorba de un început de şcoală călugărească pentru a forma călugări buni, adică nebuni pentru Hristos, misionari, puşi cu totul în slujba Domnului.

Acum scriu special pentru sfinţia ta părinte Nicodime, dar ce să-ţi mai scriu, când cred că eşti deja în posesia unei lungi polologhii ce s-a încrucişat pe drum cu scrisoarea ce am primit.

Fiindcă recunoşti că Mitropolitul Visarion este o personalitate covârșitoare şi doreşti să-ţi găseşti pacea sufletească în slujba ce o vei face pe lângă dânsul, îți recomand ca voinicește să-ţi sufleci mânecile, să lepezi şi antereul ca flăcăii de la Mărășești, și numai cu crucea pe piept, ia voinicește rostul treburilor felurite și încurcate și zbate-te peste puteri de se poate, ca să le duci pe toate la capăt, absolut după voia sa, prevenind cu toată prudenţa ce-ţi va părea că nu se poate isprăvi bine sau frumos, dar ascultând ca de Dumnezeu tot ce ţi se va ordona să faci. Cred că și lui Dumnezeu îi va plăcea, dacă vei lucra cu osârdie, şi vei fi binecuvântat.
[...]
Drept vorbind, faţă de Cernăuţi, acolo la Argeş şi cu vlădica Grigore ca și în multe alte părţi, e ca o staţiune de vară pentru linişte şi odihnă, potrivit loc mai mult pentru meditaţii şi studii, dacă are cine le face...

Harnic, atent şi vioi te vrea Mitropolitul Bucovinii şi fii sigur că va merge bine „al ascultării car”.

Să asculţi fără să cârteşti, ca orice ţi se va cere să faci, şi la Cernăuți să crezi că totul e numai spre slava Domnului, pentru că numai pentru alţii vei lucra şi pentru Biserica Domnului, care are nevoie să fie întărită și după noi în viitor. Zic asta, căci are meşteşug fin diavolul să-ţi vâre în cap și asemenea părere că „ceea ce se face nu-i spre slava Domnului, ci a sfinţiei tale ori a altora”. Eu socot că atâta ai murit lumii cât te poţi devota binelui, ascultării, încrederii ce o ai în mai marele tău. Doar şi în cea mai retrasă pustie de vei fi și de obligaţiile de a-ţi da toată viaţa lui Hristos Dumnezeu nu vei fi scutit. Deci socoteşte-te chiar acolo că eşti mort lumii... Mai târziu vei înţelege acest cuvânt, când vei vedea roadele ascultării, ale osârdiei, ale încrederii că toate lucrurile bisericeşti trebuie să le facă oamenii şi Domnul binecuvântează inima curată... Deci fă-ţi slujba deplin, nimic alta gândind. Aşa îţi recomandă cred şi stareţul alb. Ascultă şi urmează îndemnul.

Adaug cam cu sfială: Nu te încrede prea mult în judecata sfinţiei tale, că poți greși. Tot de aceea se recomandă și recomanzi şi sfinţia ta în „Voluntarii Domnului” nevoia de a avea stareţ alb, negru, duhovnic, bătrân etc.

Pentru toate Domnul să te lumineze şi să te întărească să biruieşti pe diavolul și nevoile, să biruieşti, adică să execuţi cu prisosinţă şi mai presus de aşteptări ascultările, îndatoririle. Doar ai ieşit la luptă, fii viteaz...

Și câte nu ţi-aş mai scrie din dragostea ce-ţi port şi sfinţiei tale şi mai ales Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Visarion, care are atâta râvnă şi năvalnic porneşte la lucru ori de are cu cine a se mai ajuta, ori de nu.

Și cât vei fi de mulţumit mai târziu când vei şti că ai contribuit cu ce ai putut la cele ce se vor înfăptui? Și tot aşa şi toţi cei ce-l vor înţelege şi-l vor urma.

Toată dorirea de bine la toţi trei şi facă Domnul să nu vă mai despărţiţi.