Atitudinea echilibrată aducătoare de pace și liniște în căsnicia creștină

Într-o căsnicie creștină fericită, ceea ce poate fi observat imediat atât la soț, cât și la soție este discernământul fin care conduce eficient la rezolvarea crizelor și suportarea necazurilor, dar și atitudinea echilibrată, degajată, care constituie un ingredient nelipsit al mediului familial. Familia creștină este caracterizată prin echilibru și discernământ, prin răbdare și statornicie.

Am observat cu toții situații în care soțul și soția tind să se critice reciproc, de multe ori chiar în public, fără a mai ține cont de mediul în care se află. Când lucrul acesta se petrece, este clar că mediul familial a devenit unul cât se poate de instabil, iar criticile mușcătoare expuse în public vor fi urmate de furtunile unor certuri pe cât de violente, pe atât de ineficiente în a rezolva problemele cu care cuplul căsătorit se confruntă. Înțeleptul Isus, fiul lui Sirah, autorul cărții Eccleziasticul din Vechiul Testament, oferea un sfat foarte bun, spunând: „Nu fi ca un leu în casa ta și nu necăji cu mânie pe casnicii tăi” (Eccleziasticul 4, 32). Acea stare de permanentă instabilitate emoțională în care soțul și soția nu-și mai pot controla stările interioare și răbufnesc unul la adresa celuilalt este urmată în dese rânduri și de perioade prelungite de întristare și de lipsă de comunicare. Însă nici una dintre cele două urmări nu aduce cu sine ceva bun pentru relația lor. Când se lasă copleșiți de întristare, în interiorul lor se acumulează iarăși o stare de frustrare și nervozitate la adresa partenerului de viață, acuzat că nu înțelege sau că este nepăsător față de nevoile celuilalt. Această stare culminează de obicei într-o nouă ceartă. Însă, când nu comunică, fapt care arată o criză serioasă, soțul și soția ajung să se îndepărteze sufletește și devin vulnerabili în fața unui pericol major pentru căsnicia lor: indiferența reciprocă. De altfel, Scriptura ne învață că „Omul înțelept va tăcea până la vreme, iar cel îngâmfat și nebun va trece peste vreme” (Eccleziasticul 20, 6). Când această stare de nepăsare se permanentizează, deja la orizont apar planurile de divorț, iar redresarea pare mai îndepărtată ca niciodată. Un vechi epitaf roman din perioada socială decadentă a acestuia transmitea următoarea concluzie tristă: „Rare sunt căsniciile de lungă durată, ce se termină prin moarte și nu se încheie prin divorț” (apud D. Tudor, Figuri de împărați romani, vol. I, București, Ed. Enciclopedică Română, 1974, p. 56). A fi privit de celălalt ca un străin este una dintre cele mai dureroase trăiri ale unei căsnicii neîmplinite. Soțul și soția au nevoie să lucreze adesea la stabilitatea emoțională reciprocă, să evite certurile și discuțiile (mai ales în public!), alegând să discute când sunt calmi, și să își dozeze cu atenție cuvintele unul față de celălalt, pentru a nu se răni sufletește reciproc. În casa familiei creștine fericite, mânia și injuria, cuvintele tăioase sau tăcerea încărcată de ură nu își au nici rostul, nici locul. În locul acestor clivaje serioase, atitudinea echilibrată impune efectiv o stare de stabilitate emoțională, în care emoțiile pozitive se pot desfășura în armonie, iar cele negative pot fi soluționate sau eliminate în majoritatea situațiilor.

Statornicia sufletească a omului echilibrat

Un alt element eficient în căsnicia creștină fericită adus de atitudinea echilibrată este cel al statorniciei sufletești a soțului și soției. Este foarte important să nu devenim oameni care sunt lezați de cel mai mic obstacol, de cea mai restrânsă pagubă sau necaz. Filozoful antic Epictet spunea: „Chibzuiește cu seriozitate toate obligațiile, dacă năzuiești să obții, în schimbul unor eforturi, completa lipsă de grijă, liniștea, libertatea, statornica odihnă a sufletului” (Epictet, Manualul, trad. D. Burtea, București, Ed. Minerva, 1977, p. 22). Când bunurile materiale sunt privite ca fiind mai de preț decât partenerul de viață, când orice fel de necaz creează furtuni puternice în viața de cuplu, când sufletul este zbuciumat și aruncă asupra celuilalt doar tulburare și angoasă, doar cuvinte dureroase sau tăceri încărcate de supărare, atunci este clar că în cuplul respectiv lipsește statornicia sufletească. Această calitate, care trebuie exersată îndelung, este remarcată și de Isus, fiul lui Sirah, prin următorul sfat: „Nu vântura la orice vânt și nu umbla pe orice cale; așa este păcătosul cel cu două limbi. Fii statornic în cugetul tău și unul să fie cuvântul tău” (Eccleziasticul 5, 11-12), în timp ce Sfântul Apostol Iacov, vorbind despre opusul statorniciei, afirma: „Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1, 8). O căsnicie devine cu adevărat împlinită atunci când între soț și soție se instaurează această așezare sufletească a statorniciei, a unei păci interioare îndelung împărtășite reciproc. Într-o astfel de situație, soțul și soția se modelează sufletește reciproc, oferind propriile calități și primind cu bucurie lucrarea calităților spirituale ale partenerului de viață. Sfântul Paisie Aghioritul descria, la un moment dat, un cuplu fericit, la care a observat un aspect tot mai rar întâlnit: deplina înțelegere și imitarea bunului exemplu al celuilalt în toate. Ce făcea bun soțul, împlinea și soția. Erau părtași la toate faptele bune unul cu celălalt și trăiau într-o armonie continuă, fără a cădea pradă neînțelegerii sau certurilor. Statornicia lor sufletească îi conducea la o atitudine echilibrată și le asigura un trai fericit și liniștit. Această stare de noblețe sufletească îmbogățește spiritual cuplul și îi oferă stabilitatea de care are nevoie pentru a deveni un întreg. Așa cum ne învață Sfântul Apostol Pavel: „Totuși, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul. Căci precum femeia este din bărbat, așa și bărbatul este prin femeie și toate sunt de la Dumnezeu” (1 Corinteni 11, 11-12).

Atitudinea echilibrată ne ajută, așadar, să dobândim stabilitatea emoțională, dar și statornicia sufletească - elemente indispensabile pentru a trăi o căsnicie binecuvântată de harul dumnezeiesc al liniștii și păcii. Însă cei care beneficiază de pe urma acestei atitudini echilibrate au și datoria de a o preda mai departe propriilor copii, prietenilor și cunoscuților, dar și tuturor celor care au nevoie de un sfat și de o încurajare atunci când se confruntă cu dificultăți în căsnicie. Numai înmulțind binele pe care l-am învățat și dobândit putem fi, cu adevărat, și mulțumiți sufletește deplin.