Atunci când te luminează Dumnezeu

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 65

„Pe măsură ce se ostenea pentru apărarea icoanelor și dogmelor ortodoxe, Sfântul Grigorie Decapolitul ducea, totodată, o înaltă viață duhovnicească. Pentru aceasta, ajungând vas ales al Sfântului Duh, a primit darul facerii de minuni și al cunoașterii celor viitoare. Amintim câteva din numeroasele sale minuni săvârșite în timpul vieții. Într-o noapte, făcând rugăciune din inimă către Dumnezeu, a căzut în uimire și a văzut strălucind din cer o lumină ca soarele peste peștera în care se afla și peste locul din jur, urmată de o bună mireasmă care a umplut chilia și inima cuviosului. Lumina și mireasma cerească au ținut mai multe zile.

Odată, pe când se ruga, a auzit acest glas de sus: Grigorie, dacă voiești să ajungi la desăvârșire, ieși din pământul tău și de la rudele tale și te înstrăinează pentru folosul tău și al celor ce au nevoie de învățătura ta. Din ceasul acela, Cuviosul Grigorie a părăsit liniștea pustiei și ajuta lumea pe calea mântuirii.

Odată dorea să meargă cu corabia în Italia, dar stăpânul ei nu voia să plece, căci se temea de tâlhari. Atunci a zis sfântul către corăbieri: Îndrăzniți, căci Dumnezeu vă va păzi și nu veți pătimi nici un rău.

Într-adevăr, au călătorit bine, fără nici o primejdie, căci mâna Domnului era cu Sfântul Grigorie.

Mulți oameni stăpâniți de duhuri rele erau vindecați cu rugăciunea Sfântului Grigorie. Astfel, o femeie, având duh necurat, a fost izbăvită numai prin cuvântul lui. Un om cuprins de un demon cumplit a fost tămăduit cu rugăciunile sfântului.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)