Sfaturi pentru desăvârșire

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 643-644

„Odată a venit la bătrân un frate din mănăstire și i-a zis:

– Părinte Damian (Țâru), s-au înmulțit ispitele asupra mea și nu le mai pot răbda. Ce să fac să scap de ele?

– Frate, dacă fugi de ispite, fugi de mântuire. Ci mai degrabă să ne gândim în vremea ispitelor că necazul răbdare lucrează... (Romani 5, 3), după cuvântul Sfântului Pavel. Deci să ne rugăm mai mult și trece ispita. Că toate sunt pentru mântuirea noastră.

În altă zi i-a zis un frate:

– Părinte Damian, ce să fac, că mă biruiesc ispitele?

Bătrânul l-a mângâiat, zicând:

– Nu lăsa rugăciunea, frate. Avem nevoie de rugăciune ca de aer. Nimeni nu poate trăi fără ea. Roagă-te cum poți, chiar dacă ești tulburat, și îndată fuge ispita.

Alt frate i-a zis:

– Părinte Damian, ce să fac, că mi se răspândește mintea la rugăciune și nu simt nici o dulceață?

– Deprinde-te cu rugăciuni scurte, mai ales cu rugăciunea lui Iisus, și numaidecât ți se adună mintea.

Odată i-a zis un frate:

– Părinte, sunt tulburat. Dă-mi un cuvânt de folos.

Iar bătrânul, înțelegând durerea lui, a luat din chilie Patericul și i-a zis:

– Primește această carte sfântă și o citește cu atenție. Vei afla în ea multe medicamente pentru sufletul tău.

În altă zi a întâlnit bătrânul un călugăr întristat. Deci, aflând pricina, s-a dus la chilie, a scris pe o foaie de hârtie câteva versete din Sfânta Scriptură și câteva cuvinte de la Sfinții Părinți, apoi, întâlnindu-l, i-a zis:

– Primește, părinte, această mică rețetă duhovnicească, că îți va fi de mare folos.

(...) Ne spunea Părintele Nicodim și acestea despre dascălul său:

– Părintele Damian nu suferea să audă pe cineva cârtind sau osândind pe aproapele. Dacă venea un frate la el și începea a cârti și a osândi, bătrânul lăsa capul în jos, se oprea din lucru și ofta. Atunci fratele, văzând aceasta, se rușina de cuvintele sale și își cerea iertare.

Un ieromonah din altă mănăstire a venit să-l cunoască pe bătrân și să-i ceară cuvânt de folos.

– Sfinția ta ești Părintele Damian? întrebă el. Doream să te cunosc. Spune-mi, părinte, cum aș putea să învăț și eu rugăciunea lui Iisus?

Bătrânul însă nu i-a dat nici un răspuns. Ci stătea cu privirea în jos, rezemat de masă. Atunci preotul străin a ieșit scârbit din chilie.

Mai târziu îl întrebă ucenicul:

– De ce nu i-ai dat nici un răspuns părintelui, căci a plecat întristat de la sfinția ta?

- Părinte Nicodim, de cum a intrat la mine și a început să mă laude, am simțit că duhul lui îndepărtează duhul lui Dumnezeu de la mine. De aceea am tăcut.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)