„Au avut conştiinţa că răstignesc trei tâlhari, nu doi tâlhari şi un drept“

Ştiţi că în Sfânta Evanghelie se spune că Domul Hristos a fost răstignit între doi tâlhari. De ce L-au răstignit între doi tâlhari? Pentru că şi pe El L-au numărat cu tâlharii. Ei au avut conştiinţa că răstignesc trei tâlhari, nu doi tâlhari şi un drept. Căci dacă considerau că Domnul Hristos a fost drept, atunci nu L-ar fi răstignit. Nu aveau de ce să răstignească drepţii. Aveau să răstignească doar păcătoşii, pe tâlhari. Şi nu au aşezat doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga, ca să fie încadrat un drept între doi tâlhari, ci au avut la îndemână trei tâlhari pe care i-au răstignit. Dintre care unul era drept, cum a zis sutaşul care era la Crucea Mântuitorului când a văzut fenomenele care s-au întâmplat la răstignirea Mântuitorului şi a zis: „Cu adevărat Omul Acesta drept a fost“ (Luca 23, 47). Sau „Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu era Acesta“ (Matei 27, 54). Şi-a dat seama de ceva mai presus de perspectiva gândirii omeneşti, şi-a dat seama că e vorba de cineva care e ales al lui Dumnezeu. Bineînţeles că nu s-a gândit sutaşul că e vorba de Fiul lui Dumnezeu deofiinţă cu Tatăl, de unul din Sfânta Treime, ci s-a gândit că e vorba de un om deosebit, de un om pe care Dumnezeu l-a ales şi l-a primit. În orice caz, a dat mărturie de faptul că nu a fost tâlhar, ci a fost drept. Că a fost Fiul lui Dumnezeu, nu a fost un om oarecare.

Unul dintre cei doi tâlhari care L-au văzut răstignit pe Domnul Hristos a zis: „Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta“, după ce l-a mustrat pe celălalt, care Îl defăima, chiar şi în suferinţă fiind el, şi zicea că „dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, mântuieşte-Te pe Tine şi pe noi“ (Luca 23, 39; 42). Şi atunci tâlharul cel drept, tâlharul care începea să nu mai fie tâlhar, a zis „Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? Şi noi cele vrednice de păcatele noastre luăm, pe când acesta nici un rău nu a făcut“. A înţeles tâlharul ceva din taina jertfei. Noi pătimim, pătimim pentru că am făcut rele şi plata păcatului o primim, plata răutăţilor noastre o primim, pe când acesta nu a făcut nici un rău. Acesta e drept, noi suntem tâlhari şi el e drept. A fost ceea ce a gândit creştinătatea în toată vremea: că un drept, Domnul Hristos, a fost răstignit între doi tâlhari, între doi nedrepţi, pentru că cei care L-au răstignit nu L-au socotit drept, ci L-au socotit tâlhar. Ori, în realitate, Domnul Hristos era drept şi a pătimit pentru păcatele noastre. A primit în Sine plata păcatelor noastre. Ca să nu mai pătimească fiecare, pentru că la măsurile omului nu există posibilitate de ispăşire.