Avantajele și dezavantajele lucratului de acasă
Chiar și cele mai dramatice evenimente globale, cum ar fi pandemia de Covid - peste 7 milioane de decese până azi -, pot avea unele efecte secundare pozitive. Fără ca asta să fie o consolare, desigur, pentru familiile victimelor sau pentru cei care au avut de suferit - aproape 678 de milioane de îmbolnăviri.
Covidul ne-a băgat în case. În ce măsură asta era obligatoriu, încă n-am căzut de acord și probabil dezbaterea se va prelungi la nesfârșit, inclusiv cu argumente conspiraționiste, conform cărora guvernele lumii, la unison, s-au decis să ne țină izolați, ca să poată să... (completează fiecare pe linia punctată, conform convingerilor personale).
Dincolo de asta, însă, băgatul în case, justificat sau nu, și ținând cont că nici economia națională nu s-a prăbușit, a ridicat niște întrebări interesante, pe care nimeni nu le formulase până atunci: Oare chiar e obligatoriu ca toți angajații (5.746.452 în România anului trecut) să fie permanent prezenți la locurile lor de muncă în cele 8 ore zilnice legale, bașca orele suplimentare, cinci zile pe săptămână (sau mai mult), 52 de săptămâni pe an? Oare nu s-ar putea ca măcar o parte dintre activități să fie făcute de acasă, într-o epocă în care aproape totul, în afară de producția fizică, e pe internet? Și o întrebare puțin mai obraznică: Oare nu cumva măcar o parte din obligația prezenței la serviciu e consecința slabei capacități a unor administratori de a organiza activitatea pe alte criterii decât „Stai pe-aici, că poate-mi vine o idee că să-ți dau ce faci!”?
Cum-necum, cu excepțiile inevitabile - procese industriale, munci agricole, servicii medicale, servicii privind siguranța cetățenilor, tot ceea ce presupune muncă de teren (inclusiv jurnalismul) -, s-a stat acasă masiv, și la stat, și la privat, și, ce să vezi?, lucrurile au mers înainte.
Drept care, după pandemie, nu puține au fost firmele care au renunțat nu doar la prezența fizică a angajaților, dar și la sedii, pentru care plăteau angarale la greu, acesta fiind principalul avantaj al activității la distanță, din punctul lor de vedere. Cât despre angajați, avantajele sunt mai multe: dispariția coșmarului transportului zilnic către și dinspre serviciu; dispariția presiunii psihice create de ochiul vigilent al șefilor, în firmele mari, cu spații deschise, gen hale, împărțite în cubicule; dispariția disconfortului de a lucra ca într-o țesătorie manuală, dar mai ales posibilitatea de a lucra discontinuu, când ai timp, fie și noaptea, în secvențe temporale alternate cu treburile casnice sau chiar cu vizionarea unor programe/ filme/seriale pe TV/online ori simpla navigare pe internet. Toate aceste avantaje converg într-o incontestabilă eficientizare a activității. Când lucrează mai cu plăcere, oamenii lucrează mai bine.
Există desigur și dezavantaje. Cel mai evident - și general valabil - este diminuarea drastică a socializării, care și-așa este jalnică pentru foarte mulți dintre noi. Un alt dezavantaj - ocazional, de data asta, dar la fel de deranjant - constă în faptul că, totuși, în orice activitate, mai apar și urgențe și, dacă e neplăcut să faci în fiecare dimineață o oră până la serviciu, e și mai stresant să trebuiască să ajungi acolo „Imediat!”