Avem suficientă grijă de bătrâni?

Trăim cu toţii într-o perioadă a istoriei al cărei ritm trepidant nu ne permite să ne gândim cu mai multă atenţie la părinţii sau chiar bunicii noştri, aşa cum odinioară se întâmpla în familia tradiţională. Astăzi, când singurul spaţiu sigur şi intim, familia, trece printr-o criză de identitate, e cu atât mai multă nevoie de a fi alături, în ceasurile grele ale vârstei a treia, de cei care ne-au crescut şi educat.

Există popoare pe Glob care au ridicat grija pentru bătrâni la rang de cinstire supremă. O atitudine normală şi lăudabilă care, din păcate, la noi, românii, este pătată de comportamente nu tocmai onorabile. Auzim adesea în buletinele de ştiri de bătrâni abandonaţi de propriii copii, lăsaţi pe drumuri, fără un acoperiş deasupra capului şi fără hrană, de bunici jefuiţi de propriile rude de bruma de lucruri ce le-a mai rămas, de oameni ajunşi la bătrâneţe cărora nimeni nu le mai deschide uşa să le aducă un colţ de pâine şi o cană cu apă. Aceşti bătrâni nu merită, cu siguranţă, o astfel de soartă. După o viaţă întreagă de muncă, în care s-au sacrificat pentru binele copiilor sau nepoţilor, sunt condamnaţi, la bătrâneţe, la o viaţă tristă, lipsită de bucuriile specifice acestei perioade a vieţii, sfârşind în aziluri de bătrâni sau, mai rău, în uitare şi deznădejde. Sigur, nu putem generaliza acest fenomen. Mulţi dintre bătrânii noştri sunt iubiţi şi îngrijiţi aşa cum se cuvine de propriii copii. Însă, asupra acelora care se află într-una din situaţiile descrise mai sus se cuvine ca întreaga societate, Biserica şi autorităţile să se aplece mai mult, să le ofere un sprijin, un ajutor, o vorbă bună, o mângâiere. "Grija pentru bătrâni arată gradul de civilizaţie al unui popor" Aşa cum aprecia Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în mesajul adresat la începutul acestei luni, cu prilejul Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice, grija pentru bătrâni este nu numai o datorie morală şi creştinească a noastră, a tuturor, ci o oglindă care reflectă gradul nostru de civilizaţie. Uitarea, neglijarea celor care ne-au dat viaţă, ne-au crescut şi ne-au educat n-ar trebui să ne caracterizeze dacă dorim să ne respectăm noi înşine, ca popor. "Întrucât grija pentru bătrâni şi pentru cei nevoiaşi arată gradul de civilizaţie al unui popor, ne îngrijorează, în mod deosebit, starea de abandon social şi de dezinteres faţă de bătrâni pe care o constatăm adesea în societatea de astăzi. Dacă, pentru trup, timpul, în curgerea sa, aduce îmbătrânirea, sufletul credincios şi bun poate cunoaşte o îmbogăţire în blândeţe şi înţelepciune. Este condiţia specific umană de a creşte nu numai fizic, ci şi spi-ritual, creşterea spirituală continuând chiar şi atunci când încetează creşterea fizică. Tinereţea sau bătrâneţea nu sunt doar etape de viaţă, ci şi stări de spirit, care pot arăta forţa spiritului asupra materiei şi a speranţei asupra descurajării", a apreciat Prefericirea Sa, Părintele Patriarh Daniel. "Biserica a manifestat permanent respect, grijă şi preocupare faţă de bătrânii aflaţi în nevoie" Potrivit datelor Biroului pentru asistenţă social-filantropică al Patriarhiei Române, în anul 2009, în toate eparhiile Patriarhiei aproape 334.000 de persoane vârstnice au beneficiat de asistenţă din partea Bisericii, în aşezămintele de protecţie socială bisericeşti, în centrele sociale de tranzit şi adăposturile de noapte, printre beneficiari numărându-se bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonaţi de familie şi care prezentau grave probleme de sănătate. "Cultivând şi apărând demnitatea persoanelor vârstnice, Biserica a manifestat permanent respect, grijă şi preocupare faţă de bătrânii aflaţi în nevoie, iar expresia acestei preocupări poate fi cu uşurinţă descoperită în numeroasele aşezăminte şi cămine înfiinţate şi administrate de Biserică pentru persoanele vârstnice, bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonaţi de familie şi care prezintă grave probleme de sănătate, în centrele sociale de tranzit şi adăposturile de noapte, în centrele de consiliere, cantine sociale şi aşezăminte social-medicale. Cu toate acestea, mulţi bătrâni aşteaptă azi să le întindem o mână de ajutor şi să le oferim preţuirea, dragostea şi ajutorul de care au mare nevoie", a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în mesajul adresat credincioşilor ortodocşi români cu ocazia Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice, pe 1 octombrie 2010.