Basma curată

Sintagma dată ca titlu, prezentă în expresia a scoate (pe cineva) basma curată, cu sensul "a absolvi pe cineva de o învinuire, de o acuzaţie" (acesta aflându-se într-o situaţie cel puţin dubioasă), cunoaşte o surprinzătoare circulaţie (şi) în vorbirea contemporanilor. Pentru această sintagmă am găsit pe internet câteva zeci de mii de "intrări", după care pot fi selectate referiri la cele mai diverse situaţii şi personaje: "Actorul M. G. a scăpat basma curată. Fosta sa iubită nu îl mai acuză de violenţă domestică" (www.protv.md); "www.romanul.eu" (se relatează că Franţa "a scăpat de procedura de infringement din cauza repatrierii controversate a romilor"; www.romanul.eu); "Ţ. Jr. scos basma curată în "Cocaină pentru VIP-uri"…" (www.click.ro) etc.

Sesizând că în toate contextele în care a auzit ori a citit expresia în discuţie este vorba, astăzi, de o acţiune în justiţie, o cititoare, căreia îi răspundem aici, se întreba (şi ne întreabă) de ce s-a recurs la această figură de stil pentru a sugera judecarea părtinitoare, de ce pentru a numi absolvirea (sau perspectiva absolvirii) de o oarecare învinuire, absolvire perceptibil incorectă, se face trimitere la rezultatul unei operaţii de igienizare din domeniul domestic. Pentru a răspunde, amintim, mai întâi, că substantivul basma este un împrumut din limba turcă (atestări de la sfârşitul secolului al XVIII-lea) şi denumea, iniţial, o bucată de materie textilă colorată, imprimată, cu diferite întrebuinţări, printre care şi aceea de legătură din jurul gâtului, folosită de bărbaţii de anumită condiţie socială pentru a-şi şterge faţa de transpiraţie; mai târziu, basma s-a numit şi bucata de pânză folosită ca batistă. Din cauza maculării dată fiind folosirea, basmaua legătură la gât sau cea de şters nasul a fost în mod firesc asociată cu murdăria, dar şi cu operaţia de… spălare, pentru a putea fi din nou întrebuinţată. Probabil şi datorită acestei reprezentări, în textul expresiei s-a produs, la sfârşitul secolului al XIX-lea, o substituire; dicţionarele înregistrează o variantă a scoate (sau a ieşi) dintr-o încurcătură batistă curată; or, batista este obiectul tipic al îndepărtării unor secreţii ori a tot felul de impurităţi prin ştergerea feţei. De altfel, în ocazii cum sunt cele la care ne-am referit anterior, se spune că cineva a ieşit cu faţa curată, prin spălare, ca operaţie abstractă, una dintre acestea, de factură strict actuală, fiind spălarea de bani (operaţie de curăţire virtuală prin excelenţă!). Iar pentru explicitarea legăturii propuse, cele mai convingătoare indicii le găsim în comentarii despre recentul scandal în care este implicat fostul şef al FMI; absolvit, în 2008, de o acuzaţie similară ("Şeful FMI, scos basma curată în urma anchetei interne pentru abuz de putere, îşi păstrează funcţia"; www.realitatea.net), acesta, acum, "ar face orice să iasă basma curată" (www.manager.ro), dar, îşi exprimă speranţa un alt internaut, "toate maşinaţiunile care se vor face pentru a fi scos basma curată nu vor reuşi să-l spele de această murdărie morală, pe care a ascuns-o zeci de ani" (odoricaion.weblog.ro). Vinovăţia absolvirii necinstite de acuzaţii a cuiva, raportată la spălarea şi macularea repetată a obiectelor de toaletă, ba, mai mult, convingerea că cel astfel absolvit nu se va îndrepta, sunt subliniate de reprezentarea de contrast din mentalul popular în legătură cu ideea de adevărată curăţenie; pentru aceasta, comparaţiile sunt din zona purităţii absolute, fizice ori spirituale. Se spune că cineva (sau ceva) este "curat ca lacrima", respectiv "curat ca mirul". Pentru cel de-al doilea enunţ, trimitem la un text popular, Povestea lumii de demult, în care se explică sensul îmbăierii rituale a scăldării mortului ("spre a merge răposatul pe lumea cealaltă curat ca mirul"), dar şi la versurile, diafane, ale poetului ieşean George Mărgărit: "Toamnei mele fără frunze / Îngerii-ntind pânze / De mătase subţire / Îngerii toamnei peste fire. / Plânge Sybil / Sub gene de pistil / Curate ca mirul…" (Toamnă curată).