Biserica din Ursoaia, un simbol al renașterii
În satul Ursoaia din raionul Căușeni, Republica Moldova, a renăscut aproape din ruină o frumoasă biserică din anul 1889 ce adună în jurul ei tot mai mulți credincioși. Lăcașul de cult este pus sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae și este păstorit de mai bine de opt ani cu multă dăruire de părintele Nazarie Ochișor. Recent renovată din temelii, biserica primește acum frumosul veșmânt al picturii bizantine, lucrările fiind aproape de final.
Ursoaia este un sat tipic din Republica Moldova, ce nu a fost ocolit de tăvălugul bolșevismului ucigător de suflete. Creștinilor de aici le-a fost închisă biserica decenii întregi, timp în care slujbele de botez, cununie sau înmormântare erau făcute pe ascuns, la adăpostul nopții. Apoi, în ultimele decenii a apărut o altă problemă, cea a plecării tinerilor peste hotare în căutarea unui loc mai bun de muncă și a unui trai mai bun.
Acum, comunitatea nu este nici mare, nici mică, dar îmbucurător este că oamenii au început să vină în număr mai mare la biserică, loc ce a devenit un simbol al renașterii și al speranței. „Închiderea bisericii a lăsat o urmă adâncă în sufletele oamenilor de aici. Dacă o generație a crescut fără de Dumnezeu, fără de biserică, este greu, iar acest lucru abia acum se cunoaște. Eu sunt al doilea preot după ce s-a redeschis biserica. Atunci când am venit aici, doar câțiva credincioși veneau la biserică, dar Dumnezeu schimbă inimile oamenilor. Acum deja vin mai mulți. În zilele obișnuite de duminică sau sărbătoare vin câteva zeci de persoane, iar la sărbătorile mari mult mai mulți. Înainte nu vedeai să vină la biserică bărbați, fiind un fel de sentiment de jenă, că ce zice lumea dacă ne vede? Dar acum lucrurile s-au mai schimbat și lumea vine. Când lumea a văzut că biserica și-a schimbat înfățișarea, a devenit mai curioasă, mai interesată și vine la slujbă”, ne-a mărturisit părintele paroh Nazarie Ochișor.
Când în urmă cu mai bine de opt ani a preluat biserica, aceasta era într-o stare avansată de degradare. A trebuit să decoperteze totul atât la interior, cât și la exterior până la cărămidă și să refacă totul. A schimbat și lemnul de la turle și a făcut posibil ca rugăciunile să fie aduse așa cum se cuvine într-o casă a Domnului. Acum, meșterii zugravi înfrumusețează lăcașul cu o pictură bizantină ce mângâie sufletele celor ce calcă pragul bisericii. Poate nu cu sporul pe care părintele Nazarie și-l dorește, dar lucrurile ies bine, mai ales că ochiul fin și critic al preotului supraveghează îndeaproape lucrările și cere imediat remedieri atunci când se impun. „Când am venit, biserica era într-o stare avansată de degradare, atât la interior, cât și la exterior. A trebuit să decopertăm toată tencuiala până la cărămidă și să o refacem. Apoi am refăcut pardoseala, am pus încălzire în pardoseală astfel încât iarna copiii și bătrânii stau mai mult în genunchi decât în picioare, că e cald, e plăcut la picioare. Biserica a aparținut Mitropoliei Moldovei, dar de mai bine de patru ani am aderat la Mitropolia Basarabiei și mulțumim lui Dumnezeu că ne-a trimis un episcop foarte, foarte bun, pe care îl respect foarte mult și care ne întreabă, ne cercetează, ne vizitează, se interesează de noi și ne ajută. Și lumea, văzând că se fac lucrări, se bucură că se mișcă lucrurile din loc. Am primit ajutor din partea Patriarhiei Române pentru pictură, prin Secretariatul de Stat pentru Culte, dar ne-au ajutat și vecinii, preoții care ne cunosc și oamenii din sat”, a mai spus părintele paroh din Ursoaia.
Acum preotul așteaptă să fie finalizată pictura pentru a continua cu amenajarea pardoselii. A cumpărat deja gresia și cele necesare, însă nu le poate monta decât atunci când totul este gata. Totuși, are o durere în suflet, iar aceasta este, pe de o parte, o urmare a luptei bolșevice împotriva Bisericii, dar și a secularizării societății în care trăim: lipsa tinerilor care să vină la biserică. „O problemă mare este cu copiii, că îmi este greu să găsesc cheia cea mai potrivită să îi atrag la biserică. Este o durere. În Voluntiri, parohie unde am slujit înainte să vin aici, aveam până la 100 de tineri care veneau la biserică și participau la activitățile catehetice pe care le desfășuram. Șase din ei au ajuns preoți, altele preotese, alții conducători de cor. Era altceva. Poate că asta ține de vatra satului, de modul în care sunt învățați ei. Aici este altceva. Mai există în apropiere o mănăstire, Marta și Maria, și aici se fac mari eforturi pentru a implica tinerii în viața bisericii, să îi aducă la activitățile catehetice, însă este foarte greu. Intenționez să preiau orele de religie de la școală și așa poate îi voi atrage mai mult. Lucrând cu ei direct, la școală, mă gândesc că îi pot convinge mai ușor să participe și la activitățile catehetice de la biserică. Am cumpărat și o serie de cărți, de Noul Testament, pe care să le oferim tinerilor în ideea că vor dori să citească mai mult și încet să descopere bucuria participării la slujbe”, ne-a mai povestit părintele Nazarie Ochișor.
În ceea ce privește planurile pe termen scurt, acestea sunt în primul rând terminarea lucrărilor de la biserică și slujba de sfinţire. Apoi se dorește amenajarea unei cantine în care credincioșii să servească masa după slujbă sau atunci când sunt organizate parastase pentru cei adormiți.
O altă durere mărturisită este și cea referitoare la satele românești de dincolo de graniță, din actuala Ucraina, unde tinerii vorbesc tot mai puțin românește. Părintele s-a născut într-un astfel de sat și știe cum erau lucrurile înainte. Acum, însă, tot mai puțini vorbesc limba română și se teme că în curând o vor uita de tot. În ciuda provocărilor, continuă să privească înainte cu speranță, pentru că Dumnezeu este Cel care poate schimba oricând inimile oamenilor.