Biserica Ortodoxă şi înalta tehnologie

„... Această societate - adesea, mai mult indiferentă decât necredincioasă - are nevoie de Biserică, întrucât are nevoie de vindecare şi de comuniune spirituală, tocmai pentru că identifică libertatea persoanei cu individualismul egoist şi cu posesia lucrurilor limitate şi trecătoare; or, viaţa omenească nu se poate construi temeinic şi constant pe vidul spiritual al uitării de Dumnezeu şi de vocaţia cerească sau transcendentă a persoanei umane.“

„... Foarte repede se constată că deficitul de transcendenţă din viaţa individului produce deficit de umanitate (omenie) în viaţa socială. Fără perspectiva spirituală sau metafizică, viaţa umană se reduce repede la „matematică“: număr de indivizi robotizaţi şi cantităţi de produse finite, pentru scopuri bine definite, dar într-o lume închisă în sine, autosuficientă.“ „... O altă dorinţă a noastră, care devine o datorie, este intensificarea misiunii spirituale a Bisericii în societate, dincolo de zidurile lăcaşurilor de cult, prin intermediul a două reţele bisericeşti ortodoxe la nivel naţional, şi anume: radio şi televiziune, precum şi un cotidian al Bisericii.“ Cele trei citate de mai sus fac parte din discursul Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit pe 30 septembrie 2007, la ceremonia de întronizare a celui de-al şaselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. La un an de la acest eveniment, cuvintele patriarhului îşi păstrează actualitatea. Într-adevăr, societatea noastră - „mai mult indiferentă decât necredincioasă“ - îşi trăieşte la cote paroxistice „libertatea“, confundată, de multe ori, cu libertinajul, cu traiul pe vătrai, cu o existenţă în umbra sloganului „Merge şi-aşa!“, cu lipsa de compasiune pentru cei necăjiţi. Societatea noastră arată mai mult ca o imagine văzută printr-un geam stropit de noroiul feluritelor experimente de inginerie socială. Ateismul „ştiinţific“ a lăsat în urma sa nu numai un „deficit de umanitate“, ci şi un consistent deficit de educaţie, de bun simţ, de comunicare, de înţelegere a suferinţei celui din preajmă. Discursul Preafericitului Părinte Daniel este, la un an de la rostirea sa, la fel de actual, pentru că datele esenţiale ale societăţii româneşti nu s-au modificat. Câteva decenii de existenţă în care Dumnezeu a fost evacuat presupun alte decenii în care românii trebuie să-şi caute busola spirituală, pierdută în învălmăşeala istoriei recente. Pentru a ieşi din logica „matematicii“, invocate de Patriarhul BOR, logică ce lucrează cu „indivizi robotizaţi şi cantităţi de produse finite, pentru scopuri bine definite“, un rol deosebit revine platformelor de informare ale Bisericii Ortodoxe care, în prezent, funcţionează la nivel naţional: TV Trinitas, Radio Trinitas, „Ziarul Lumina“ şi săptămânalul „Lumina de Duminică“, Agenţia de Ştiri Basilica - toate grupate în cadrul Centrului de Presă Basilica (sau „Trustul de Presă Basilica“, după cum notează maliţios presa „mireană“, ignorând faptul că mijloacele mass-media care funcţionează sub egida Bisericii nu au scop lucrativ, deci nu se urmăreşte profitul sau distribuirea de dividende). Meritul înfiinţării de către Biserica Ortodoxă Română a unor mijloace moderne de comunicare cu laicatul îi revine Preafericitului Daniel, înţelegând că dezvoltarea societăţii în acest nou mileniu are nevoie de resurse de comunicare pe măsură. Aşa se face că, la ora actuală, Biserica Ortodoxă Română se poate mândri că este prima dintre toate Bisericile Răsăritului care editează un cotidian de circulaţie naţională. Fără îndoială, înfiinţarea la Mănăstirea „Trei Ierarhi“ a primei tipografii în Moldova, în secolul al XV-lea, prin grija mitropolitului Varlaam, i-a uimit pe contemporani. O tipografie la 1463 (anul în care a apărut „Cazania sau Carte românească de învăţătură la duminicile de peste an, la praznice împărăteşti şi la sfinţi mari“ - prima carte românească tipărită în Moldova) era percepută ca un utilaj de neimaginat pentru acele vremuri. Astăzi, Patriarhul Daniel a apelat la mijloace de comunicare „high tech“ pentru a răspândi mesajul Bisericii. Se uneşte astfel o punte simbolică între două personalităţi care au apelat la instrumente de înaltă tehnologie pentru a face mai uşoară misiunea Bisericii în cadrul societăţii: Sfântul Ierarh Varlaam al Moldovei şi Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.