Biserica Sfântul Ilie din Craiova la 1900

Încă de la ridicarea acesteia, pe la 1720, era una dintre cele mai importante biserici din Cetatea Băniei. Prestigiul acestui lăcaş de cult se datora ctitorului, care era din familia Otetelişanilor, şi poziţiei pe care o avea în oraş, între târgul permanent al Craiovei şi "Târgul din afară". Prima construcţie a avut o arhitectură relativ modestă, cu o singură turlă, deţinând însă o avere mare, provenită de la ctitorul Ilie Otetelişanu şi care era administrată de doi iconomi care mai aveau în grijă şi alte biserici craiovene. La cutremurul din 1838, biserica a suferit multe stricăciuni, pentru care moştenitorii ctitorului, Iordache şi Grigorie Otetelişanu, în 1840-1841, au demarat lucrările de refacere. Biserica a căpătat o altă arhitectură, având dimensiuni mai mari. Între 1892 şi 1893 a fost zugrăvită de pictorul Ioanid din Bucureşti, sub supravegherea lui Gheorghe Tattarescu. Pe lângă această biserică, moştenitorii ctitorului s-au îngrijit de înfiinţarea şi funcţionarea unui pension de fete, transformat apoi într-o şcoală de fete.