Biserica „Sfântul Ioan”-Piață, mutată 23 de metri din calea comuniștilor

Biserica „Sfântul Ioan”-Piață din centrul Capitalei se află joi, 29 august, în sărbătoare, fiind singurul lăcaș de rugăciune bucu­reștean cu hramul „Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul”. Poziționarea ei discretă o izolează de privirea trecătorului grăbit, însă istoria o evidențiază. A fost o biserică înfloritoare, ridicată de breslași, trecând apoi prin vitregiile timpului, fiind salvată cu greu din fața buldozerelor comuniste. Acum este un loc de odihnă sufletească pentru toți cei care îi calcă pragul, păstrând încă tainic între ziduri povești nespuse ale Bucureștiului de altădată. 

O  zi în capitala României pentru un bucureștean poate fi de multe ori epuizantă. Traficul agitat, care ne ia ore bune zilnic, reclamele colorate de pe blocuri și dinamica unei aglomerări urbane, în general, ne pot distrage atenția și de la acti­vități cotidiene, darmite să ne mai bucurăm și de istoria pe care orașul o ascunde. Însă nu o ascunde voit, ci de multe ori o apără, așa cum vom vedea mai departe.

În Piața Unirii, la intersecția bulevardelor Corneliu Coposu cu Ion C. Brătianu, se află o biserică ce a fost martoră înfloririi și dezvoltării Bucureștiului, dar pe care o putem observa doar într-un moment de inspirată vigilență: Biserica „Sfântul Ioan”-Piață, care joi, 29 august, își sărbătorește ocrotitorul, fiind unica din Capitală cu hramul „Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul”. Două blocuri i-au închis perspectiva vizuală a lăcașului, dar i-au păstrat drumul în istorie ca prin ea să fie deschise căi spre mântuire. 

Prima datare a bisericii apare la anul 1766, fiind zidită de bres­lașii care își desfășurau activitatea negustorească în zonă. „Este o diferență între bisericile din centru, ea fiind zidită de breslași, nu de boieri sau de vreun domnitor, ci de o tagmă, de breslașii boiangii și cojocari. De aceea, începutul zidirii s-a făcut în anul 1766, de către Ioniță, staroste de boiangii. A adunat alături de el mai mulți breslași și a ridicat această biserică. Ulterior, biserica a suferit anumite lucrări de restaurare și renovare, pentru că în timpul istoriei orice construcție este supusă vitregiilor și bucuriilor vremii. Amintesc aici anul 1818, când Ioanichie ieromonahul a întreprins lucrări de renovare a sfântului lăcaș”, ne-a spus părintele paroh Anatolii Scurtu, cu o voce caldă, pe care zilnic credincioșii o aud când vin la sfat duhovnicesc. 

Patru momente istorice de cumpănă 

Biserica „Sfântul Ioan”-Piață a trecut de-a lungul timpului prin foc, prin bombardamente, a fost afectată de cutremurul puternic din 1977 și a fost salvată cu greu de lamele buldozerelor comuniste, care aveau o listă lungă de lăcașuri istorice ce urmau să fie demolate. Din păcate, cu unele așa s-a întâmplat, iar altele au fost salvate printr-o noutate inginerească gândită de prof. ing. Eugeniu I. Iordăchescu, cunoscut și ca „salvatorul de biserici”, cel care a translat această bijuterie arhitecturală de la locul inițial cu 23 de metri spre actuala poziție. 

„Amintesc anul 1847, când a fost mare foc în București, când au suferit foarte multe biserici din centrul orașului, biserica noastră nefiind ocolită. Starostele de boiangii Iordache împreună cu colegii lui au întreprins o renovare, redându-i fru­mu­sețea. O altă lucrare semnificativă a fost în perioada 1939-1940, atunci când a fost repictată de Iosif Keber, pictura fiind cea pe care o vedem și astăzi pe zidurile interioare. Un moment de cumpănă pentru biserică a fost în anul 1944, când orașul a fost bombardat. A avut de suferit turnul-clopotniță. Ulterior, cutremurul din 1977 a afectat turla principală a bisericii. Fostul părinte paroh Paul Munteanu a venit apoi cu o soluție foarte bună de a consolida turla, încât în loc de 12 geamuri, a închis șase, întărind-o. Următorul moment de cumpănă a fost în anul 1986, atunci când, în perioada regimului comunist, multe biserici au fost trecute pe lista demolărilor. S-a găsit însă soluția de a fi translatată. Astfel, regimul a aprobat translarea, terenul a fost pregătit timp de jumătate de an, iar mutarea s-a făcut într-o singură zi. Totul a fost coordonat de inginerul Eugeniu Iordăchescu, nefiind prima biserică mutată de el. În data de 30 mai 1986, biserica a «călătorit» 23 de metri de la locul vechi, asemenea unei bărci care călătorește pe mare cu credin­cioșii ei. S-a mutat, dar a rămas pe valurile istoriei, ca să ne ducă spre mântuire. Pe locul bisericii vedem astăzi un bloc de nouă etaje care o maschează”, ne-a explicat părintele paroh. 

Catapeteasma și pictura restaurate, sfințite în 2014 

Prin grija preoților slujitori de la această biserică și cu ajutorul unor enoriași cu inimă bună, pictura, icoanele, catapeteasma de la începutul secolului al 18-lea, cu valoare de patrimoniu, au fost restaurate, iar biserica a fost înfrumusețată cu strane și mobilier bisericesc noi. În data de 23 noiembrie 2014, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfințit catapeteasma și pictura, readuse la strălucirea de altădată. „În anul 2009, fostul preot paroh a început lucrările de restaurare a picturii, pe care le-am preluat și le-am continuat până la finalizarea lor. Tot în acea perioadă am demarat și lucrările de restaurare a catepetesmei, care este un obiect de patrimoniu ce datează de la anul 1711, adusă aici la 1806 de către generalul Arion. Este una dintre bijuteriile catapetesmelor din București, pentru că este cea mai bogat sculptată. În anul 2014, în data de 23 noiembrie, finalizând aceste lucrări, după ce am înlocuit și mobilierul, împodobind-o apoi cu baldachin pentru sfinte moaște, lambriu nou și iconostase la stâlpii de susținere din naos și pronaos, catapeteasma a fost sfințită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel”, ne-a spus părintele Anatolii Scurtu în timp ce admira frumoasa catapeteasmă cu motive florale și animale, sculptată cu măiestrie de mâini prin care arta s-a unit cu rugăciunea. 

Sfântul lăcaș are două hramuri, cel istoric este „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, prăznuit astăzi, 29 august, iar cel de-al doilea, „Sfântul Apostol Filip”, prăznuit la 14 noiembrie: „În anul 2014, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne-a dăruit un nou hram, «Sfântul Apostol Filip», întrucât aici avem și moaștele lui. Hramul bisericii este împodobit și de celelalte două praznice ale Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. De aceea, aceeași mul­țime mare de credincioși poate fi văzută în toate sărbătorile închinate lui. Este singura biserică din Capitală cu hramul «Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul»”.

O biserică misionară ­într-un oraș agitat

Fiind o biserică de centru, zilnic îi trec pragul credincioși, pelerini și turiști. Vin din curiozitate sau pentru că s-au atașat cu inima de acest lăcaș și slujbele săvârșite aici, iar alții vin pentru sfat duhovnicesc, pentru reculegere sau doar pentru câteva momente de liniște, având bucuria prezenței unui preot slujitor, care poate oferi îndrumare și o vorbă bună: „Această biserică este un loc de refugiu, de repaus, un loc de rugăciune în vâltoarea centrului orașului. Aici este multă liniște, este un loc de aplecare către comuniunea cu Dumnezeu. De aceea, ușile bisericii sunt deschise în fiecare zi de la ora 8:00 până la ora 20:00, în acest interval aici fiind tot timpul un preot. Știind acest lucru, credincioșii vin în fiecare zi. Noi stăm la ușa Altarului, spovedim, stăm de vorbă cu credincioșii, catehizăm, purtăm discuții de întărire duhovnicească. Vin foarte mulți credincioși cu diverse probleme și încercăm să fim alături de ei. Atunci când intră cineva abătut sau copleșit de problemele pe care le are, noi putem să-i înseninăm ziua. Văzându-l că iese pe ușa bisericii cu o altă dispoziție, ne bucurăm că putem fi de folos. Tocmai de aceea încercăm să fim aici zilnic, ca să putem aduce această liniște. Este o biserică misionară. Ducem mai departe această tradiție moștenită de la preoții care au fost înaintea noastră, pe care probabil și ei au moștenit-o. Îmi aduc aminte că în perioada studiilor la București veneam de­seori în această biserică”. 

Planuri pentru noi lucrări de consolidare

Noul sol pe care a fost amplasată biserica nu are capacitate mare de susținere, ceea ce în timp poate afecta stabilitatea. Astfel, vor fi demarate lucrări de ancorare a fundației. „Acum pregătim biserica pentru noi lucrări de restaurare și de conservare. Noul loc pe care a fost amplasată a fost pe vechiul mal al Dâm­boviței, ulterior fiind mutat cursul râului. Aici solul este foarte slab, astfel încât intrarea în biserică și zona pronaosului se află pe această zonă, iar din cauza greutății bisericii, au apărut fisuri în radier. Atunci am decis să o pregătim pentru subzidire. Odată cu această lucrare dorim să facem și o intervenție asupra fațadei și învelitorii, astfel încât să-i dăm o nouă strălucire, să o facem din nou o bijuterie alături de celelalte biserici vechi din centrul Capitalei. Lucrările sunt costisitoare. Este vorba de forarea de piloni de adâncime, care să se ancoreze în solul mai solid, care se află la 15-17 metri adâncime, și de acești piloni să fie legată fundația bisericii. Nădăjduim că Sfântul Ioan Botezătorul, așa cum ocrotește biserica de la prima ei datare, să o vedem reînnoită, consolidată și să o transmitem mai departe celor care vor urma după noi, să se bucure și să înalțe aici rugăciuni”, a mai precizat părintele paroh. 

Cămara milei creștine 

În această zonă a Capitalei întâlnim foarte mulți oameni ai străzii. Trecem pe lângă ei de cele mai multe ori cu indiferență din grabă sau pentru că au făcut din cerșetorie o meserie. Însă, cei mai mulți dintre ei au nevoie de ajutor, iar preoții acestei biserici îi ascultă și nu-i lasă înfometați. „Pe raza bisericii nu se află nici o școală sau grădiniță, însă atenția noastră s-a axat în special pe ajutorarea oamenilor nevoiași, care, din păcate, vin în număr foarte mare în centrul Capitalei. Fiind foarte mulți turiști și pelerini, beneficiază de ajutorul lor. Ajutorul nostru s-a îndreptat către ei și am organizat programul «Cămara milei». Este vorba despre o cutie în care enoriași și credincioși vin și pun produse alimentare neperisabile pe care noi, la rândul nostru, le oferim celor care au nevoie de ajutor. Am avut o activitate foarte intensă și în perioada în care a început războiul din Ucraina, ajutând românii din sudul Basarabiei: Ismail, Cetatea Albă și altele. Am organizat mai multe drumuri cu dube de marfă ce conțineau produse alimentare, sanitare și de igienă personală. Ținem și păstrăm o legătură foarte strânsă cu Episcopia Basarabiei de Sud, fiind înfrățiți cu Biserica «Sfântul Dionisie» din Cahul”, ne-a mai spus părintele paroh Anatolii Scurtu. 

Biserica păstrează în patrimoniul sacru moaștele Sfântului Apostol Filip, Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, Sfântului Varnava de Vassa şi ale Sfinţilor Epictet şi Astion din Halmyris, la care zilnic se închină credincioși din toate zonele ora­șului, care intră pentru câteva clipe de reculegere.