Biserica „Sfântul Sava cel Sfinţit“ din Iaşi, un lăcaş de cult ce a câştigat lupta cu vremurile
Era în vara anului 1583, când un grup de călugări greci, veniţi de ceva timp în Iaşi de la Mănăstirea „Sfântul Sava” din Ierusalim, îi cereau domnitorului Moldovei din acea vreme, Petru Şchiopul, să-i „miluiască” cu un loc pentru un viitor lăcaş de închinăciune. Domnul Moldovei, ascultând „cuvântul unui purtător de Duh, care spune că orice dar săvârşit este răsplătit cu mai mult de Tatăl, precum credem că orice îndemn bun se întoarce cu lumină de la acelaşi Tată” şi în urma consiliului avut cu mitropolitul Teofan al Sucevei şi cu episcopul Gheorghe al Rădăuţiului, precum şi cu Sfatul mai-marilor boieri moldoveni, a dat curs cererii monahilor greci, cu „toată bunăvoinţa, şi cu curată şi cu luminată inimă”. Viitoarea biserică construită, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi pusă sub ocrotirea Mănăstirii Sfântului Sava cel Sfinţit de lângă Ierusalim, de la care ulterior va prelua şi numele, va marca semnificativ istoria Iaşului de-a lungul timpului, ca primul aşezământ monastic din capitala Moldovei. Aflată mulţi ani din diferite perioade istorice în ruină şi uitare, Biserica „Sfântul Sava cel Sfinţit” din Iaşi şi-a recăpătat astăzi splendoarea de altădată, după mai bine de 3 ani de lucrări de construcţie, restaurare şi consolidare, şi, îmbrăcată în haine alese de sărbătoare, aşteaptă cu nerăbdare ca, în ziua de 13 octombrie a acestui an, să primească veşmântul luminos al resfinţirii.
Aşezată pe „Uliţa Veche”, numită mai târziu, după pavare, „Podul Vechi”, astăzi strada Costache Negri, în vatra veche a oraşului, Biserica „Sfântul Sava cel Sfinţit” din Iaşi reprezintă o construcţie monumentală unică în România şi primul aşezământ monastic din capitala Moldovei, în care se îmbină elemente arhitecturale bizantine, orientale, gotice, moldoveneşti şi munteneşti. Istoria acestei impresionante şi vechi biserici se împleteşte practic cu istoria Iaşului, poate mai mult ca istoria oricărui edificiu ecleziastic, din cele multe care au fost construite de-a lungul vremii. Aflat mulţi ani în ruină şi uitare, aşezământul are nevoie astăzi, mai mult ca oricând, de o cercetare istorică atentă şi însufleţită, pentru a scoate la iveală importanţa sa în istoria Bisericii din Moldova şi a comunităţii ieşene, precum şi valorile lui de patrimoniu, dar şi contribuţia avută pentru cultura românească şi a întregii Ortodoxii.
Prima ctitorie, datorată voievodului Petru Şchiopul
Biserica „Sf. Sava cel Sfinţit” a fost zidită în perioada imediat următoare anului 1583 de călugări greci, veniţi de la Mănăstirea „Sf. Sava” de la Ierusalim. La 4 august 1583, călugării de la această mănăstire au venit înaintea lui Petru Şchiopul, voievod şi domn al Moldovei, cu rugămintea de a-i „milui” cu un loc pentru o biserică. De aceea, domnul, „văzând cuvântul lor cel pentru faptă bună”, „raza dorinţei dumnezeieşti a luminat în inima domniei sale”, urmând sfatul „unui purtător de Duh, care spune că orice dar săvârşit este răsplătit cu mai mult de Tatăl, precum credem că orice îndemn bun se întoarce cu lumină de la acelaşi Tată”, şi i-a miluit „pe rugătorii ieromonahi de la mănăstirea Sfântului Sava, care este lângă Ierusalim, cu nişte case făcute de domnie în târgul Iaşilor, şi cu locul acestor case, ca să locuiască acolo rugătorii şi să-şi facă biserică, în numele lui Dumnezeu”.
Primind acest privilegiu, călugării şi-au construit o biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, precum şi un grup de chilii, formând astfel o mănăstire. Noua mănăstire a fost pusă sub ocrotirea Mănăstirii Sfântului Sava cel Sfinţit, de lângă Ierusalim, de la care va prelua şi numele. Imediat după instituirea mănăstirii, s-a trecut la construirea primului său lăcaş de cult. Se crede că la zidirea bisericii o contribuţie notabilă a avut voievodul Petru Şchiopul. Pe lângă dania terenului, acesta va fi susţinut material şi lucrările propriu-zise de construire. Reprezentarea voievodului în tabloul votiv şi în toate pomelnicile susţine această ipoteză.
Mănăstirea ieşeană a fost în toată această perioadă metoc al Mănăstirii „Sf. Sava” şi al Patriarhiei de Ierusalim. Fiind o mănăstire bogată şi pentru că se afla în mijlocul târgului Iaşi, la Mănăstirea „Sf. Sava” va rezida Epitropia averilor Sfântului Mormânt din Moldova, până în 1863.
A doua ctitorie a străbătut veacurile până în zilele noastre
După patru decenii, în anul 1625, din cauza problemelor terenului pe care s-a fundat prima biserică, care au condus la degradarea rapidă a edificiului, şi a incendiului provocat de invazia tătarilor din 1624, precum şi din cauza dorinţei călugărilor de a avea un edificiu mai impunător, biserica Mănăstirii „Sf. Sava” a fost refăcută din temelie. Noul ctitor a fost postelnicul Ioan (Enache) Caragea, grec de origine, nepotul lui Scarlat Grama, personaj de vază din Constantinopol, înrudit prin alianţă cu mari familii levantine, precum şi cu domnul de atunci al Moldovei, Radu Vodă Mihnea, nepotul unuia dintre ctitorii dintâi, Petru Vodă Şchiopul. În această formă, biserica a străbătut veacurile până în zilele noastre, constituind una dintre cele mai frumoase şi interesante biserici ale Iaşilor.
Noul mare ctitor al Mănăstirii „Sf. Sava” a venit în Moldova probabil la sfârşitul domniei lui Petru Şchiopul, ocupându-se mai întâi cu negustoria. După puţină vreme, Enache Caragea a intrat în rândul boierilor, ajungând, astfel, să stăpânească moşii şi să primească dregătorii. În primele decenii ale secolului al XVII-lea, Enache va desfăşura o importantă carieră politică, atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească. Şi la sud de Milcov, Enache Caragea va construi o importantă mănăstire, cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, din Slobozia, actuala reşedinţă a Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor. O altă faptă ctitoricească importantă, datorată lui Enache Caragea, este şi construcţia vechii biserici catolice de pe Uliţa Mare a Iaşilor.
Enache Caragea a avut o viaţă atât de interesantă, astfel încât arhidiaconul Paul de Alep a putut scrie despre el că ar fi fost nu numai ctitorul mănăstirii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi, închinată Mănăstirii Sfântului Sava cel Sfinţit de lângă Ierusalim, ci chiar arhitectul acesteia. În urma unor succesive traduceri ale textului lui Paul de Alep şi a unei analize istorice detaliate, postelnicului Enache i-a fost „retrasă” această calitate, dar nu ar fi excluse eventuale surprize în viitor. Postelnicul Enache a murit la 25 octombrie/3 noiembrie 1632 şi a fost înmormântat în Biserica „Sf. Sava”, într-un somptuos mormânt, care astăzi nu se mai păstrează. Despre conducătorul lucrărilor, Gheorghe „protomaistrul”, nu există alte informaţii în afară de menţiunea din inscripţia greacă de deasupra intrării vestice.
În anul 1625, în data de 12 aprilie, s-a sfinţit noua biserică de către mitropolitul Anastasie Crimca, iar Enache Caragea şi-a înzestrat ctitoria cu o impresionantă avere - aproape 20 de sate şi părţi de sate, aşezând-o astfel printre mănăstirile de frunte ale Moldovei. Mănăstirea şi-a păstrat locul important printre edificiile de cult din Iaşi şi, de aceea, în anii 1676-1678, Antonie Vodă Ruset, rudă îndepărtată a postelnicului Enache Caragea, a refăcut zidul de piatră care înconjura mănăstirea, din care astăzi se mai păstrează doar o parte, pe latura de est.
Restaurarea Bisericii „Sf. Sava cel Sfinţit” - un efort de secoleîncununat de succes
Distrusă în timp de mai multe ori de cutremure, de incendii sau de oşti străine, Biserica „Sf. Sava” a fost refăcută, după putinţă, de fiecare dată. Menţionând numai restaurările ori renovările mai recente, cele din anii 1820, ce au avut loc prin grija arhimandritului Grigore din Peloponez, sau cele din anii 1832, 1844, 1862 şi 1878-1879, lăcaşul de cult şi-a păstrat caracterul original din secolul al XVII-lea, rezultat dintr-o simbioză de stiluri, unic în arhitectura moldovenească. Mai ales reparaţiile din anii 1830-1832 au adus o serie de schimbări caracteristicilor arhitectonice orientale ale bisericii, cum ar fi: uşa de intrare dinspre vest, cafasul, mutarea cu un metru, dinspre altar spre naos, a catapetesmei; toate acestea au menţinut însă specificul ei basilical, de edificiu bisericesc înalt, lung şi foarte luminos, cu altar spaţios şi acoperiş, despre care Paul de Alep spunea că „sclipea la soare”.
Biserica a mai fost restaurată în anul 1958, atât cât se putea în acele vremuri, dar în anul 1981 ea arăta, din nou, ca o ruină, fiind afectată şi de cutremurul din anul 1977. De aceea, a fost restaurată între anii 1981-1984, prin „pilduitoarea râvnă a preacucernicului pr. Ion Ţurcanu”, biserica fiind resfinţită de Preasfinţitul Pimen Suceveanul, Episcop-vicar al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, la data de 5 decembrie 1984, conform însemnărilor din Cartea de Onoare a bisericii.
În anii â90 din secolul al XX-lea biserica a fost, iarăşi, grav deteriorată, mai ales la nivelul acoperişului, infiltraţiile provocând daune mari structurii de rezistenţă, precum şi picturii realizate în anul 1830. Demersurile pentru obţinerea de fonduri în vederea restaurării bisericii au fost reluate de către consiliul parohial de la parohia „Sf. Sava” din Iaşi, în anii 1997, 1999, 2002 şi 2005, prin care s-a solicitat sprijin pentru intervenţie de urgenţă la acoperiş. Aceste eforturi au dus la reintroducerea monumentului în Planul Naţional de Restaurare al Ministerului Culturii şi Cultelor în anul 2005, iar proiectul de restaurare a primit toate avizele necesare din partea Comisiei Naţionale pentru Monumente Istorice şi a Consiliului Tehnico-Economic al Ministerului Culturii şi Cultelor. Astfel, în perioada 2006-2009, Biserica „Sf. Sava” a primit finanţare, prin Planul Naţional de Restaurare, din partea Ministerului Culturii şi Cultelor, în valoare de 680.000 lei, intervenindu-se atât pentru protecţia monumentului, cât şi pentru restaurarea absidei sfântului altar.
După doi ani de pregătire a documentaţiei, care a fost depusă spre finanţare în anul 2008, la data de 10 iunie 2010 a fost semnat contractul de finanţare nerambursabilă, din fonduri europene, pentru Biserica „Sf. Sava” din Iaşi, prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 - dezvoltarea durabilă a turismului regional şi local. Proiectul, intitulat „Reabilitarea şi integrarea turistică a ansamblului istoric «Sf. Sava» din Iaşi”, a fost în valoare de 19.036.901 lei. Urmare acestei finanţări, în perioada 2010-2013, biserica a fost restaurată integral, iar incinta bisericii reamenajată.
Lucrările realizate la Biserica „Sf. Sava”
De-a lungul celor trei ani de lucrări, Biserica „Sf. Sava” a trecut printr-un proces amplu de reabilitare. Pentru a se observa dimensiunea proiectului, enumerăm în continuare lucrările efectuate la lăcaşul de cult ieşean: realizarea unei fundaţii perimetrale bisericii (Grinda Virendel), execuţia a opt elemente verticale lamelare (EVL-uri) încastrate în zidăria bisericii, consolidarea turlelor prin realizarea de centuri de prindere, consolidarea cupolelor naos şi pronaos prin suprabetonare, consolidarea turnului clopotniţă, consolidarea bisericii prin aplicarea de tiranţi, refacerea acoperişurilor turle, altar, macrostructură şi turn clopotniţă, decapare interior şi exterior biserică, injectarea cu var hidraulic, ţeserea fisurilor şi tencuirea din nou a interiorului şi exteriorului, realizarea picturii din nou în altar, naos, pronaos şi pridvor: 1.500 mp, restaurarea picturii vechi tehnica Secco 150 mp, restaurarea iconostasului şi a mobilierului bisericesc, realizarea încălzirii în pardoseală, realizarea unui punct muzeal dotat cu mobilier de expunere, amenajarea curţii, a spaţiilor verzi şi a parcării exterioare, alei, trotuare, înlocuirea instalaţiilor electrice, realizarea de instalaţii antiefracţie şi protecţie foc, realizarea unei instalaţii performante de sonorizare în biserică, realizarea unui sistem de monitorizare a parametrilor micro-climatici în biserică, realizarea şi înlocuirea tâmplăriei cu geamuri şi uşi executate din lemn stratificat.