Arta însufleţită a meşterilor de pe cele două maluri ale Prutului

Târgul „Meşteri şi meşteşuguri tradiţionale din Moldova” a reunit pentru a 14-a oară oameni frumoşi, din ale căror mâini neobosite izvorăsc adevărate minunăţii lucrate „din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni”. În cele trei zile de regal meşteşugăresc, multe inimi au tresăltat nu doar la vederea obiectelor tradiţionale, ci mai ales la amintirea mamelor şi bunicilor de odinioară, cu ale lor poveşti la gura sobei; adevărate ştergare de pus la icoană în care şi-au ascuns, pe rând, zâmbetele, lacrimile şi ofurile.

Ziua Internaţională a Patrimoniului Cultural Ima­terial a fost marcată la Iaşi printr-un eveniment care a strâns laolaltă meşteri populari, cu ale lor creaţii ce transcend timpul şi timpurile, precum şi iubitori de tradiţii şi datini strămoşeşti care transmit dorul peste generaţii şi peste depărtări. Pe Esplanada din faţa Palatului Culturii nu au lipsit icoanele pe lemn şi pe sticlă, lingurile şi linguroaiele, opincile, şosetele împletite din lână, împletiturile din sfoară, calupurile de săpun făcut în ogradă, măştile din piei de miei şi corn de vacă, căpriţele din lemn şi, bineînţeles, covoarele ţesute din lână. Fiecare din cei 30 de meşteri participanţi şi-a scris, pentru a câta oară, propria poveste, iar la vederea copiilor şi copilandrilor care s-au oprit să admire arta lucrului de mână, le-a tresărit inima de bucurie, dornici să împărtăşească din secretele meşteşugului.

„E un festival frumos, mai ales că suntem aici şi persoane mai în vârstă, dar şi tineri care vin şi admiră lucruşoarele noastre, copii care se uită şi unii chiar doresc să înveţe şi le explicăm cu multă dragoste. Lucrul de mână se întreabă mai mult decât ce se vede ieşit de la maşinării, pentru că frumuşaţa lucrului nu e dat doar de materialul folosit, desene şi simboluri; noi punem şi câte o părticică din sufletul nostru, punem un zâmbet şi o dorinţă arzătoare de a transmite câte ceva din dorul înaintaşilor noştri”, ne-a spus Eugenia Gîlcă, o meşteră ţesătoare de la Sărata Veche, raionul Făleşti (Rep. Moldova).

Multe „lucruşoare” (covoare de diferite mărimi) cu care s-au prezentat la târg cele trei membre ale Centrului de meşteşuguri „Covorul dorului” de la Sărata Veche au fost realizate de copilaşii care au prins drag de meşteşug. Vin la centru şi însoţiţi de profesori, dar vin şi din proprie iniţiativă ori însoţind pe câte o bunicuţă care îi învaţă şi îi îndrumă să iubească tradiţiile şi obiceiurile. „Sunt pentru prima dată prezentă la acest festival şi nu vă pot spune cât sunt de bucuroasă. Am venit cu plăcere, cu sufletul deschis la dumneavoastră, dar şi cu mare bucurie când vedem că suntem printre fraţi, care ne omenesc cu curajul şi răbdarea lor de a ne întreba şi afla cum se realizează aceste covoare. Eu ţes încă de când aveam vreo 12, 13 anişori, cu bunica, mama şi surorile. Acum am o nepoată în clasa a 5-a care ţese şi ea cu mine şi tare sunt bucuroasă, pentru că e tare important să nu se piardă ceea ce eu am apucat de la bunica, de la mama. În toate aceste covoare e frumuseţea satului nostru”, spune şi Evghenia Ceban.

Cu mâinile lor harnice, bunicuţele şi-au crescut copiii, însă cu nostalgie în glas spun că acum, în Moldova de dincolo de Prut, nu există casă care să nu aibă o fată sau un fecior plecaţi în cele patru zări, „ori în multe cazuri chiar pe tăţi copchiii”. Chiar şi aşa, mulţi nu au uitat de unde au plecat şi îşi pun în bagaje obiecte care să le amintească de casa părintească şi locul natal.

„Nu se mai ţin obiceiurile ca îna­inte, astfel că nici măştile nu mai sunt atât de întrebate. Plus că există şi o concurenţă neloială. Însă cei plecaţi în alte zări cumpără aceste obiecte pe care le ţin aproape de sufletul lor, le expun chiar pe pereţii caselor lor din Italia, Spania, Franţa ori pe unde i-au mai purtat paşii şi, mai ales, nevoia. Îşi amintesc astfel de copilăria alături de părinţi, bunici, fraţi şi surori”, întăreşte şi Stan Dănuţă, meşter popular din Băluşeni - Botoşani.

Târgul „Meşteri şi meşteşuguri tradiţionale din Moldova“ a fost organizat pe Esplanada Palatului Culturii din Iaşi de Asociaţia ART Meşteşugurile Prutului, în parteneriat cu Muzeul Etnografic al Moldovei, Asociaţia „Gal Stejarii Argintii” Miroslava, Asociaţia „Ciurbeştenii” şi cu sprijinul Primăriei municipiului Iaşi.

„Târgul este o manifestare culturală interactivă, pe care o ţinem de 14 ani, iar acum este prima ediţie după pandemie. Suntem singurul ONG din România acreditat de UNESCO, iar misiunea noastră este să promovăm cât mai multe meşteşuguri tradiţionale şi să le transmitem către tânăra generaţie. Au participat 30 de meşteri populari, majoritatea fiind membri ai asociaţiei noastre, din Moldova de pe ambele maluri ale Prutului, dar şi din alte zone etnografice din ţară. Au venit cu produse tradiţionale specifice, dar şi cu meşteşuguri pe care noi vrem să le revitalizăm. Trebuie să rămânem ancoraţi în tradiţia noastră pentru că este ceea ce ne defineşte ca naţie şi ca popor în această mare globalizare”, a spus Silvia Cozmîncă, preşedinta Asociaţiei Art Meşteşugurile Prutului.

Un sprijin neobosit în organizarea evenimentului, în calitate de partener, a venit din partea Irinei Nenerică, manager al Grupului de Acţiune Locală „Stejarii Argintii” Miroslava, care a derulat numeroase proiecte de promovare a tradiţiilor locale: „GAL-ul este o organizaţie de dezvoltare comunitară care îşi doreşte să răscolească satul şi să regăsească tradiţiile şi meşteşugurile vechi care pot fi transmise copiilor. Doamnele de la Centrul de meşteşuguri de ţesut covoare de la Sărata Veche (Făleşti) au venit nu doar cu produsele finite, ci au venit să ne şi înveţe, iar acesta este un mare câştig pentru noi, mai ales când meşteşugurile ajung la copii, uită de tehnologie şi se dedică lucrului de mână măcar pentru câteva ore”.