Bogăţia de ape minerale de la Olăneşti, Călimăneşti, Căciulata

Grupul de staţiuni Olăneşti, Călimăneşti, Căciulata, Cozia constituie o unitate terapeutică alcătuită din hoteluri, baze de tratament şi buvete de cură internă, înşiruite de-a lungul Oltului, într-un peisaj pitoresc, situat la sud de Sibiu, mai înainte ca Oltul să ajungă la Râmnicu-Vâlcea. Valea care adăposteşte staţiunile se află la o altitudine moderată (300 m), fiind înconjurată, de o parte şi de alta, de înălţimile împădurite ale culmilor Coziei (1.670 m) şi ale plaiului Frăsinet, care fac loc mai spre sud unor înălţimi cu pante domoale. Peisajul subalpin oferă vizitatorului venit la cură numeroase posibilităţi de plimbări şi excursii.

Numeroasele castre şi terme romane (Bivolari-Arutela, Cozia, Rădăcineşti, Câineni - Pons Vetus) presupun folosirea apelor termale încă din perioada cuceririi Daciei de către romani; în plus, drumul roman ce lega Dunărea de Apullum (Alba Iulia) urca pe valea Oltului prin defileul Coziei. Mănăstirea Cozia, zidită de Mircea cel Bătrân între anii 1386-1388, devine un centru cultural şi religios, rămânând mărturie a tuturor evenimentelor desfăşurate de-a lungul văii Oltului până în zilele noastre. Apele minerale din regiune, cunoscute de peste 3000 de ani, au fost folosite de domnitorul Matei Basarab, dar abia mult mai târziu presa anilor 1829, prin „Curierul Românesc“, aminteşte de apele din staţiune, atunci efectuându-se şi prima analiză chimică a acestora. Cura balneară începe să se organizeze, în 1830, sub îndrumarea egumenului mănăstirii Cozia, dar, iniţial, se face în instalaţii rudimentare. În anul 1848 este descoperit valorosul izvor Căciulata, renumele său terapeutic fiind menţionat în 1859 de dr. Caillet, în „LâUnion Medicale“ şi recomandat în afara hotarelor ţării. După această dată, staţiunea începe să fie vizitată pentru cură de numeroase personalităţi ale epocii. Însuşi Napoleon al III-lea, suferind de rinichi, a făcut cură cu apă adusă de la izvorul Căciulata. La expoziţia internaţională de la Viena, din anul 1887, unde s-a prezentat apa izvorului Căciulata, s-a obţinut consacrarea definitivă a efectului terapeutic al acestui izvor mineral. Începutul secolului XX duce la apariţia unei baze de tratament. După 1910 se construieşte un pavilion de cură, apoi vile şi sanatorii şi se fac amenajări la izvoare. Noile sanatorii, a căror construcţie a început în 1969, îmbogăţesc an de an baza hotelieră şi de tratament cu cele mai moderne instalaţii. Factori terapeutici Cei mai importanţi factori naturali de cură ai salbei de staţiuni Călimăneşti-Căciulata-Cozia sunt apele minerale. Deşi numeroase izvoare şi sonde au o compoziţie variată, totuşi, caracteristica generală a tipului de apă minerală a zonei este de apă sulfuroasă, clorurată, bicarbonatată, sodică, hipotonă. Caracterul chimic al apelor este imprimat de structura geologică a regiunii. Din punct de vedere geologic, ivirile de apă minerală sunt plasate în interiorul zonei structurale numită „Depresiunea Getică“, zonă situată la sud de Carpaţii Meridionali. Scufundarea unor terenuri vechi, metamorfice, din cretacic, au lăsat depozite ce apar şi azi la suprafaţă. Mineralizarea apelor este strâns legată de chimismul rocilor străbătute. Indicaţiile de cură cu apele minerale de la Călimăneşti-Căciulata-Cozia se fac pe baza cercetărilor de farmacodinamie şi a experienţei îndelungate câştigată de medicii staţiunii. Numeroase cercetări au stabilit efectele curelor asupra aparatului digestiv, renal, precum şi asupra schimburilor metabolice. Aparatul locomotor, respirator, bolile alergice şi profesionale sunt, de asemenea, în atenţia medicilor. Recomandări pentru tratament: - în afecţiunile tubului digestiv şi ale glandelor anexe: gastrite cronice hipo- sau hiperacide, sechele după operaţii pe stomac, gastrite sau duodenite cronice, dispepsii gastro-intestinale, enterocolite cronice nespecifice, angiocolită cronică, dischinezie biliară, colecistită cronică, litiază biliară, sechele postoperatorii pe căile biliare; - în afecţiunile rinichiului şi ale căilor urinare: glomerulonefrite cronice cu funcţie compensată, albuminurie funcţională sau reziduală după nefropatii acute, pielonefrite cronice, pielite, pielo-cistite cronice, litiază urinară, sechele postoperatorii asupra rinichiului şi căilor urinare; - în boli de nutriţie: diabet zaharat (forme uşoare), obezitate; - în boli ale pielii (ca afecţiuni asociate): dermatoze pruriginoase, alergice, neurodermite, psoriazis, eczemă cronică; - în boli profesionale: afecţiuni cutanate profesionale, prin agenţi fizici sau chimici; - în bolile aparatului locomotor: artroze şi poliartroze, spondiloze, discopatii, artrită reumatoidă, radiculite, nevrite, polinevrite cronice; - în bolile aparatului respirator (ca afecţiuni asociate): rinite, rinofaringite cronice, sinuzite cronice, traheobronşite cronice nespecifice, boală astmatică. Cazare şi masă Staţiunea dispune de posibilităţi de cazare în hoteluri de cură, pavilioane, vile, motel, camping, capacitatea totală fiind de 2.320 de locuri permanente. Principalul hotel de cură este „Complexul balnear Căciulata“. Hotelul dispune de încălzire centrală, duşuri la cameră, frizerie, coafură, restaurant, bar de zi, bibliotecă, punct de informaţii turistice, parching. Unitatea are cabinete medicale şi bază proprie de tratament balneofizical. În staţiune există pensiuni-cantine cu regimuri dietetice, restaurante, braserii, cofetării. În staţiunea Călimăneşti funcţionează o secţie clinică a Institutului de medicină fizică, balneoclimatologie şi recuperare medicală din Bucureşti, cu bază de învăţământ de specializare şi perfecţionare a medicilor. Instalaţii medicale şi proceduri terapeutice Buvete de ape minerale, instalaţii pentru hidroterapie (afuziuni, duşuri terapeutice, duş-masaj, duş subacval, băi cu plante, băi cu bioxid de carbon sau cu bule de aer, băi chinetoterapeutice), instalaţii pentru electroterapie (galvano-ionizări, unde ultrascurte, curenţi diadinamici, băi de lumină), instalaţii pentru pneumoterapie (aerosoli, inhalaţii, alte instalaţii (ultrasunete, săli de masaj, săli de gimnastică medicală, împachetări cu parafină).