Bucuria ajutorării semenilor la Dobroeşti
De cele mai multe ori, proximitatea metropolelor moderne „topeşte“ chipul autentic al satului din coastă, transformându-l într-o periferie impersonală. Oraşul îşi insinuează, tacit sau agresiv, propriile-i mecanisme de convieţuire, atrofiind orice intenţie de rezistenţă. În atare situaţii, rareori satul rămâne doar sat. Nici Dobroeştiul, din nord-estul Bucureştiului, nu a scăpat pe de-a-ntregul de acest insidios proces. Şi totuşi aici, identitatea comunitară şi comunională a satului îşi conservă chipul datorită Bisericii.
Comuna Dobroeşti s-a aşezat în istorie pe malul stâng al râului Colentina şi înaintează în apele acestuia ca o peninsulă. Documentar, aşezarea este menţionată într-un hrisov dat de Radu Şerban Basarab la 1608, în care este pomenit „hotarul Dobroeştilor“. Numele satului înseamnă „bun“ şi vine de la cuvântul bulgar „dobr“, pentru că aici, cu secole în urmă, s-a aşezat o numeroasă comunitate de bulgari, însoţită de episcopul lor, Sfântul Sofronie de Vraţa, egumen pentru o vreme la Mărcuţa, cel care l-a hirotonit pe Sfântul Calinic de la Cernica. Dar Dobroeştiul a rămas în conştiinţa generaţiilor mai tinere ca satul lăptarilor. Pe vremea războiului, de aici porneau zeci de faetoane încărcate cu lapte, brânzeturi şi iaurturi spre cartierele Bucureştiului, unde erau aşteptate de abonaţi săraci sau bogaţi, cofetari, ofiţeri, miniştri, spitale etc.
Slujire şi caritate
În mijlocul satului de odinioară s-a ridicat la 1861 locaşul comunităţii, în care se rugau cei care lungă vreme se îmbisericiseră peste apă, la Mărcuţa.
Astăzi, ca şi atunci, Biserica „Adormirea Maicii Domnului“, din Protopopiatul Ilfov Sud, Arhiepiscopia Bucureştilor, cea mai veche clădire din Dobroeşti, a rămas cea care conservă identitatea comunitară a satului.
Aici am ajuns şi noi într-un început de mai să descoperim chipul salvat al Dobroeştiului. După ce ne-am închinat în luminosul locaş de cult, ne-am bucurat de albul zidurilor şi de verdele crud al ierbii din curte. Apoi, am „iscodit“ gazdele despre prezentul comunităţii.
„Credincioşii noştri sunt oameni foarte gospodari. Deşi comunitatea a cunoscut o expansiune explozivă în ultimii 10 ani şi influenţa oraşului învecinat presează, ea continuă să-şi păstreze trăsăturile originare. Aproximăm numărul familiilor din parohie la 1.400. Nota distinctă a comunităţii noastre este integralitatea ei ortodoxă. În ultimii ani, parohia s-a îmbogăţit cu un aşezământ social-cultural, iar punctul forte al activităţii desfăşurate în cadrul lui este slujirea caritabilă, care a caracterizat dintotdeauna comunitatea sătească din Dobroeşti. Am dezvoltat câteva tradiţii în comunitate prin care, de ceva vreme, prin cantina socială, asigurăm în fiecare sâmbătă hrană caldă pentru 30 de persoane, iar periodic oferim pachete cu alimente unui număr mai mare de familii nevoiaşe. Această implicare în actul caritabil este o împlinire firească pentru orice creştin, pentru orice preot. Nu poţi rămâne indiferent la neajunsurile şi frământările semenilor, chiar dacă nu le poţi rezolva toate problemele. Prin voluntariat, prin contribuţii financiare, le aducem şi noi o rază de alinare.
Slujesc în această parohie împreună cu părintele Daniel Frujină şi cu părintele Florin Dinu şi considerăm munca noastră şi caritatea ca împliniri ale vocaţiei preoţeşti. Marea problemă a omului de astăzi este lipsa de încredere faţă de semenul său. Ne lipsesc modelele autentice, ceea ce ne destructurează viaţa şi ne-o afectează spiritual, ne îndepărtează de adevăratele valori. Se cultivă urâtul, violenţa, deşi fiecare dintre noi avem o latură frumoasă, curată a fiinţei, pe care o exprimăm, din nefericire, din ce în ce mai rar“, mărturiseşte părintele paroh Maximilian State.
Aşezământul, ca o inimă
„Aşezământul acesta, înfiinţat în 2010, este de fapt locul în care noi punem în practică ceea ce învăţăm în Biserică. Aici pregătim pachetele cu alimente pentru nevoiaşi şi preparăm hrana pentru cele 30 de persoane despre care vorbea părintele paroh. Tot aici gândim „strategia“ ajutorării cu lemne şi medicamente a celor care nu-şi pot permite acest lucru, colectăm îmbrăcămintea, rechizitele aduse de credincioşii noştri pentru copiii care provin din familii numeroase. De serviciile noastre beneficiază aproximativ 200 de persoane“, ne spune doamna profesoară Valentina Sava, de la Şcoala Gimnazială nr. 1 din Dobroeşti, coordonator al activităţilor culturale ale Aşezământului „Sfântul Sava cel Sfinţit“.
Aşezământul bisericii din Dobroeşti funcţionează ca o inimă. Aici vin copiii să se documenteze în minibiblioteca familială şi să afle cuvintele vii ale Sfântului Ioan Gură de Aur; aici participă la orele de cateheză şi la toate celelalte activităţi, iar rezultatele se văd: Premiul al II-lea pe protoierie la Concursul de creaţie „Alege şcoala!“, Premiul I la acelaşi nivel la miniproiectul de educaţie filantropică „Generaţiile îşi dau mâna“, Premiul al II-lea pe arhiepiscopie la proiectul de educaţie social-filantropică „Sfânta Euharistie, lumina vieţii creştine“, şi Premiul al III-lea pe arhiepiscopie la concursul de recitare de poezii pascale. Şi tot aici vizionează filme, învaţă cântece bisericeşti, se organizează serbări, susţin spectacole cu marionete, confecţionează mărţişoare, prepară dulciuri pe care le oferă bunicuţelor la domiciliu.
„Am organizat pelerinaje şi excursii şi am înfiinţat chiar şi un grup pe yahoo, dedicat Ser-viciului de tineret Dobroeşti. Până acum avem 25 de membri. De Florii, vindem la târgul din curtea bisericii, împreună cu copii de la Şcoala Gimnazială nr. 195 din Bucureşti, prăjituri sătenilor. Cu banii obţinuţi, cumpărăm alimente pe care le distribuim apoi celor nevoiaşi. Din banii strânşi de pe mărţişoare, icoane şi felicitări cumpărăm daruri pe care le oferim în şcoală, la serbarea „Să aducem primăvara în sufletele lor“, celor aproximativ 40 de femei văduve din comună, trecute de 60 de ani“, ne spune doamna profesoară.
Festivalul plăcintelor
De câţiva ani, la Dobroeşti se desfăşoară un festival al plăcintelor, organizat pentru credincioasele parohiei, unde vedeta este plăcinta dolongaci, cu brânză şi lapte, o reţetă tipic bulgărească.
În aşezământul bisericii s-a organizat şi un curs de babysitter pentru 29 de femei din sat, care au reuşit să obţină un certificat de calificare, recunoscut la nivel european. Recent s-a încheiat şi cursul de formare pentru lucrători în industria de legume şi fructe, absolvit de 28 de femei din parohie.
„Am identificat în sat 17 familii care au adoptat copii. Ele au fost invitate la biserică, unde preoţii noştri le-au înmânat medalii de recunoaştere a faptei lor generoase. Departamentul de tineret al parohiei dezvoltă un proiect ecologic pentru tineri şi o campanie de donare de sânge. Încurajăm foarte mult voluntariatul, organizăm seri literare şi campanii pentru strângere de fructe pe care le dăruim apoi famiilor cu mulţi copii“, ne mai spune doamna profesoară Sava.
Funcţionează la Dobroeşti o legătură specială între Biserică şi Şcoală, concretizată şi în alte proiecte, precum „Să aducem primăvara în sufletele lor“, „Iubeşte-ţi şi respectă-ţi aproapele“, „Un copil, o floare, un zâmbet“, iar la sfârşitul anului şcolar, biserica satului asigură fondul bănesc pentru premierea copiilor merituoşi.
La finalul întâlnirii, părintele coslujitor Daniel Frujină ne-a vorbit despre comunitatea duhovnicească a satului în care trebuie să fie cuprinşi toţi enoriaşii. „În posturile mari de peste an, mergem la cei care nu se pot deplasa la biserică, îi spovedim, îi împărtăşim. De 17 ani de când mă aflu aici într-o frumoasă slujire împreună cu colegii mei preoţi, am participat cu dragoste la toate activităţile. Această dragoste porneşte din sentimentul statorniciei. Acela de a nu pleca, chiar dacă uneori oraşul te ispiteşte sau greutăţile te copleşesc. Iar bucuria pe care o simţim ne întăreşte şi ne motivează să mergem mai departe aici“, mărturiseşte părintele.
În acest mod ziditor, la Dobroeşti, Biserica păstrează nealterat chipul comunitar şi comunional al satului. (Dumitru Manolache)