Bucuriile urmării lui Hristos

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI‑a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 749

„Cele mai mari bucurii (mărturisea protosinghelul Calinic Prisecaru) mi le‑au dat biserica, sfintele slujbe și mai ales Sfânta Liturghie, pe care o săvârșesc cu nevrednicie de 50 de ani. Că, dacă nu ne sunt dragi rugăciunea, biserica și Sfânta Liturghie, nu putem fi călugări, și atunci degeaba am venit la mănăstire.

A doua mare bucurie în viața mea de preot și duhovnic am avut‑o când am văzut suflete tinere că lasă lumea și vin la mănăstire să slujească lui Hristos. Toate surorile noi venite la mănăstire mi‑au adus bucurie în suflet.

A treia mare bucurie am trăit‑o când am văzut la spovedanie că maicile progresează mereu în rugăciune, în smerenie, în ascultare și în toată fapta bună. Maicile și surorile râvnitoare pentru Hristos întotdeauna m‑au bucurat, iar cele îndoielnice, nehotărâte și stăpânite de gânduri pământești m‑au întristat, știind că mântuirea duhovnicului depinde de fiii săi sufletești.

De asemenea, mă bucur (...) când se săvârșesc slujbe frumoase în biserică, mai ales la hramuri și sărbători. Acestea sunt marile mele bucurii duhovnicești în viața mea de preot și din acestea m‑am hrănit. Sper ca, prin rugăciunile fiilor mei sufletești, să ajung și la cea mai mare bucurie pe care o dorim cu toții, adică mântuirea sufletului.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)