Când cineva are grijă de tine, să nu poruncești
Avva Sisoe are, între cuvintele care au rămas de la el, unele pline de înțelepciune practică. Între acestea se găsește și următorul sfat: „Când cineva are grijă de tine, tu nu trebuie să poruncești”. Cuvântul acesta simplu și, adesea, ignorat ar trebui să definească numeroase relații umane. Fie că vorbim de mănăstire, fie de familie, există un punct în care, mai ales din cauza bătrâneții și a bolii, devenim dependenți de ceilalți. Se poate ajunge într-un punct în care ai nevoie să fie cineva alături de tine pentru nevoile cele mai elementare. Când situația aceasta se întâmplă la bătrânețe, e o ierarhie care se răstoarnă acolo. Întreaga autoritate pe care ai câștigat-o (poate) de-a lungul întregii vieți se prăbușește, iar în loc rămâne un om vulnerabil, neputincios, agățat de ceilalți. Acesta este punctul în care se văd cel mai bine roadele eforturilor duhovnicești făcute o viață întreagă. Acum se pun la încercare smerenia și stăpânirea de sine. Abia acesta este testul practic al înțelepciunii și discernământului.
În clipa în care puterile îți slăbesc și răbdarea ajunge la limită, patimile reizbucnesc violent. Dacă nu ai reușit de-a lungul vieții să îți interiorizezi blândețea și recunoștința, va fi foarte greu să reziști în fața neputinței proprii și să primești cu pace ajutorul celor din apropiere. Slăbit fizic și psihic, te poți trezi ros de nemulțumire și se poate să încerci să îți recuperezi autoritatea pierdută asupra trupului, poruncind neîndurător celor din jur. În felul acesta, povara lor, care este deja mare, se va amplifica și mai mult. Iar tu, nu doar că nu vei recupera nimic, dar vei contribui la uzarea iubirii și a grijii celor de lângă tine.
Boala funcționează ca un catalizator, care scoate la iveală și amplifică atât binele, cât și răul care zac în noi. Măștile subțiri ale politeții cad rapid, pentru că nu pot face față erupțiilor răutăcioase din adâncurile care se găsesc în noi. De aceea avva Sisoe stabilește principiul enunțat mai devreme: „Când cineva are grijă de tine, tu nu trebuie să poruncești”. Oricât de multă autoritate ai avea, să primești cu recunoștință și bucurie ceea ce ți se dă. Să ai grijă să nu te faci o povară mai mare decât este necesar pentru cei din jurul tău. În felul acesta, atât cel care îngrijește, cât și cel îngrijit își pot lucra mântuirea în pace și bucurie, iar dificultatea se poate transforma în prilej de creștere duhovnicească.