Casa strămoşilor lui Matei Basarab de la Buzău

Atunci când ni se aminteşte de Negru Vodă, de Basarab întemeietorul, de Radu cel Mare şi de urmaşii lor, de familia Basarabilor, de faptele lor, de abilitatea cu care au învins duşmani mult mai puternici, de modul în care au schimbat faţa acestor ţinuturi în care trăim toţi cei de astăzi, vorbim de o moştenire. O moştenire a părinţilor către copii. Dacă ar fi să o căutăm astăzi, unde am găsi-o? Ne-am duce la bisericile lor, pentru că ele vorbesc cel mai bine despre ei, despre credinţa lor, despre nădejdea lor şi despre scopul vieţii lor.

Pentru locuitorii oraşului Buzău şi pentru cei din împrejurimi, locul central, "vatra oraşului" este Biserica "Adormirea Maicii Domnului" de la "Episcopie", aşa cum este cunoscută în popor. Oficial este Catedrală arhiepiscopală veche a Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei sau Catedrala voievodală "Adormirea Maicii Domnului". Situat în curtea interioară în a Centrului eparhial a Eparhiei Buzăului şi Vrancei, lăcaşul de rugăciune este vizitat în fiecare zi de numeroşi credincioşi, dar mai cu seamă în duminici şi sărbători. Adevărată catedrală a oraşului, a fost martora numeroaselor evenimente care i-au adus gloria şi frumuseţea, sau de multe ori au ruinat-o pentru a fi reconstruită şi refăcută de oameni cucernici. Moştenirea Basarabilor nu a fost uitată Din pisania veche a lăcaşului, de la 1745, aflăm că a fost construită de domnitorul Matei Basarab al Ţării Româneşti (1580-1654) în anul 1649, care spunea că a dorit să afle pe unde sunt şi să refacă "casele dumnezeieşti" ridicate de strămoşii săi. "Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu umbrirea Duhului Sfânt, eu, robul lui Dumnezeu Iisus Hristos, Io Mathei Basarab Voevod, împreună cu doşaţmna mea, Eleni, cercetat-am pre unde am aflat case dumnezeeşti, făcute de alţi domni bătrâni, strămoşii domniei mele şi le-am întărit şi le-am înnoit; deci fiind şi această sfântă biserică făcută de aceiaşşiţ moşşiţ ai domniei mele, văzându-să arsă şi stricată de păgâni, cu milosârdie şi cu nevoinţă ne-am îndemnat de am ridicat atât biserica stricată de tot şi o am ziditu din temelie această sfântă casă unde se cinsteşte hramul Adormirii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururi Feciorie Marii, pentru sufletul domnii mele şi a răposaţilor domnii mele, pentru ca să aflăm lăcaş vieţii la înălţimea cerului", sunt cuvintele domnitorului scrise în piatră. În legătură cu această informaţie transmisă de domnitorul ctitor s-au făcut multe presupuneri. Unii istorici au zis că noul lăcaş a fost ridicat pe ruinele unei biserici ctitorite de domnitorul Neagoe Basarab (1512-1521) sau de către domnitorul Radu de la Afumaţi (1522-1529). Asemănări cu Mănăstirea Dealu Într-un studiu sistematic cuprins în volumul "Episcopia Buzăului, o vatră de spiritualitate şi simţire românească", părintele Gabriel Cocora arată că ctitorul primei biserici trebuie căutat în familia Basarabilor întemeietori. Ctitoria lui Matei Basarab de la Buzău a fost construită pe locul unei biserici mai vechi, distrusă sau afectată serios din timpul lui Mihai Viteazul sau în urma năvălirii tătarilor din 1624. Biserica nouă a respectat planul bisericii vechi, precum şi elementele arhitecturale specifice. Unii specialişti au găsit elemente comune între Catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Buzău şi biserica mare a Mănăstirii Dealu ctitorită de domnitorul Radu cel Mare în anii 1499-1501. Profesorul Vasile Drăguţ a spus că "între cele două ctitorii ale lui Radu cel Mare există o perfectă asemănare de plan şi de elevaţie, zidite probabil de aceiaşi meşteri". În sprijinul acestei ipoteze, părintele Cocora a cercetat şi pomelnicul catedralei din Buzău, care începe cu numele domnitorului Radu cel Mare. Prin titulatura "strămoşii domniei mele", Matei Basarab se referea la familia vechilor Basarabi, din care Radu cel Mare (1495-1508) descindea în linie directă şi pe care Matei îl consideră strămoşul său. Biserica unei alianţe În tabloul votiv din catedrală, alături de ctitorul Matei Basarab şi familia sa este pictat şi domnitorul Vlad al II-lea Vintilă (1532-1535), cel care l-a alungat de la domnie pe fiul lui Neagoe Basarab, Teodosie, şi care avea moşii întinse în zona Buzăului. Savantul Nicolae Iorga vede în acest lucru pecetluirea unei alianţe între familia Basarabilor şi boierii din zona Buzăului, alianţă care a fost din vremea lui Basarab I, Nicolae Alexandru şi Radu cel Mare, pentru a echilibra influenţa boierilor craioveşti asupra domniei. Conform actualei pisanii, episcopul Chesarie al Buzăului (1825-1846) purcede la un proces general de restaurare a catedralei. Şi în anul 1937 au început noi lucrări de restaurare a bisericii episcopale buzoiene. Cu acest prilej, a fost redescoperită vechea arhitectură a ctitoriei lui Matei Basarab, astfel că, din iniţiativa episcopului Ghenadie Niculescu (1923-1942), a fost redată forma iniţială a construcţiei eclesiastice până la acoperiş, ale cărei turle au fost construite din lemn şi împletituri de nuiele şi acoperite cu tablă. Cu prilejul lucrărilor de restaurare întreprinse în vremea episcopului Chesarie, a fost realizată în anul 1834 o nouă pictură de către Nicolae Teodorescu pitarul, ajutat de nepotul său, pictorul Gheorghe Tattarescu. Pictura, executată în frescă, în stil neoclasic, este remarcabilă prin desen şi colorit. Cu toate că nu a rămas nepictat sau decorat nici cel mai mic spaţiu, totuşi întregul ansamblu pictural, prin modul cum este dispus, nu dă impresia de încărcat, ci dimpotrivă, printr-o paletă cromatică potolită şi prin dispoziţia scenelor, odihneşte ochiul. Remarcabilă este şi pictura de pe catapeteasmă, lucrată cu foiţă de aur. În ultimii ani, "bătrâna" ctitorie a lui Matei Basarab a cunoscut vremuri de renaştere, graţie preocupărilor Înalt Preasfinţitului Arhiepiscop Epifanie al Buzăului şi Vrancei. În perioada anilor 1998-2002, biserica a fost consolidată prin refacerea structurii superioare a podului, înlocuirea acoperişului şi prelungirea streaşinii, incizarea cu lapte de ciment a fisurilor interioare, înlocuirea pavimentului cu marmură, realizarea unor iconostase şi străni noi, precum şi a instalaţiei de încălzire centrală, iar în final restaurarea picturii, pentru a reda strălucirea măreţei ctitorii voievodale buzoiene.