101 ani de la proclamarea solemnă a Patriarhiei Române

La 1 noiembrie 1925 a avut loc întronizarea Patriarhului Miron Cristea şi implicit proclamarea solemnă a Patriarhiei Române. Prin acest act se încheia procesul de ridicare a Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, început cu hotărârea Sfântului Sinod de înfiinţare a Patriarhiei Române de la 4 februarie 1925.  Duminică, 1 noiembrie, s-au împlinit 101 ani de la învestirea primului Patriarh al României, Preafericitul Părinte Miron Cristea. Acest moment esenţial din istoria Bisericii Ortodoxe Române a reprezentat proclamarea solemnă a Patriarhiei Române.

Momentul culminant al procesului de înfiinţare a Patriarhiei Române ­s-a petrecut duminică, 1 noiembrie 1925, când a fost întronizat Patriarhul Miron Cristea. Acest proces a fost unul complex şi s-a desfăşurat în mai multe etape: 4 februarie - Sfântul Sinod a hotărât ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie; 12 şi 17 februarie - cele două camere ale Parlamentului României adoptă proiectul de lege propus de Guvern pentru ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie; 23 februarie - legea este promulgată de regele Ferdinand I; 25 februarie - legea este ­publicată în Monitorul Oficial; 30 iulie - Patriarhia Ecumenică de Constantinopol trimite tomosul pentru recunoaşterea Patriarhiei Române; 1 noiembrie - au loc învestirea şi întronizarea primului Patriarh al României, Preafericitul Părinte Miron Cristea.

Etapele înfiinţării Patriarhiei Române s-au desfăşurat pe parcursul anului 1925. Cea mai importantă etapă a avut loc la 4 februarie 1925, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înfiinţarea Patriarhiei Române. Acest act a fost recunoscut în plan intern şi apoi la nivel panortodox.

La finalul anului 1924, înfiinţarea Patriarhiei Române a ajuns pe ordinea de zi a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În deschiderea lucrărilor Sfântului Sinod, arhiereul Grigorie Botoşăneanul, Episcop-vicar la Iaşi, a adus la cunoştinţa ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române propunerea Mitropolitului Pimen al Moldovei (absent din motive de sănătate): „Mitropolia Ungrovlahiei (sau a Ţării Româneşti), cu scaunul mitropolitan din Bucureşti, să fie ridicată la rangul de Patriarhie; iar Mitropolitul Ungrovlahiei ca Primat al României, care de drept e şi Preşedinte al Sfântului nostru Sinod, să poarte titlul de: Patriarh al Bisericii Ortodoxe Naţionale Române”.

Propunerea a fost făcută în sesiunea de lucru a Sfântului Sinod din 4 decembrie 1924. Ea a fost discutată la 4 februarie 1925, când ­s-au reluat lucrările Sfântului Sinod. S-a hotărât înfiinţarea demnităţii de Patriarh pentru „Biserica Ortodoxă Autocefală Română” şi ridicarea „Arhiepiscopului şi Mitropolitului Ungro-Vlahiei, în calitatea sa de Primat al României, la rangul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române” (Arhimandrit Tit Simedrea, Patriarhia Românească. Acte şi documente).

La 7 februarie 1925, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a comunicat hotărârea de înfiinţare a Patriarhiei Române Ministerului Cultelor, solicitând întocmirea unui proiect de lege pentru recunoaşterea înfiinţării Patriarhiei Române.

Consiliul de Miniştri a întocmit proiectul de lege şi l-a înaintat celor două camere ale Parlamentului României. Mai întâi, proiectul de lege a fost dezbătut în Senat, unde a fost aprobat ca lege, la 12 februarie 1925, cu 89 de voturi pentru şi două împotrivă. De la Senat, legea de recunoaştere a ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie a fost supusă aprobării membrilor Adunării Deputaţilor. La 17 februarie 1925, în unanimitate (156 de voturi pentru), deputaţii au adoptat legea prin care Parlamentul României recunoştea înfiinţarea Patriarhiei Române.

După aprobarea din Parlament, legea a fost trimisă să fie ratificată de regele României, Ferdinand I. La 23 februarie 1925, regele a promulgat această lege, care a fost publicată în Monitorul Oficial la 25 februarie 1925. Din acest moment a devenit executivă Legea pentru ridicarea Scaunului Arhiepiscopal şi Mitropolitan al Ungro­Vlahiei, ca Primat al României, la rang de Scaun Patriarhal.

Urmează recunoaşterea la nivel panortodox a ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie. Respectând prevederile canonice ortodoxe, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trimis Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol o scrisoare irenică la 12 martie 1925. Această scrisoare anunța ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, aducându-se argumente canonice şi istorice în sprijinul hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii noastre. Această scrisoare este trimisă la aceeaşi dată şi celorlalte Biserici Ortodoxe surori.

Sinodul Patriarhiei Ecumenice, condus de Patriarhul Vasile al III-lea, a recunoscut la 30 iulie 1925 ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie. La aceeaşi dată, Patriarhia Ecumenică din Constantinopol emite un tomos prin care recunoaşte înfiinţarea Patriarhiei Române. La sfârşitul lunii septembrie 1925, o delegaţie a Patriarhiei Ecumenice a adus acest tomos la Bucureşti. Tomosul a fost citit în mod solemn la Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala Patriarhală, duminică, 27 septembrie 1925.

Încununarea acestui amplu proces de înfiinţare şi recunoaştere a Patriarhiei Române s-a petrecut la 1 noiembrie 1925 prin întronizarea primului Patriarh al României, Preafericitul Părinte Miron Cristea. Acest moment reprezintă şi proclamarea solemnă a Patriarhiei Române.

Desfăşurarea evenimentelor legate de întronizarea primului Patriarh a început cu actul din 29 octombrie 1925, când regele Ferdinand I dă un decret, în baza „legii pentru ridicarea Scaunului Arhi­episcopal şi Mitropolitan al Ungrovlahiei, ca Primat al României, la rangul de Scaun Patriarhal”, prin care întăreşte pe Miron Cristea în „scaunul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române” (pr. prof. Niculae I. Şerbănescu, Biserica Ortodoxă Română de la primele întocmiri creştine pe pământ românesc la Patriarhat. Volumul 3, Autocefalie şi Patriarhat, p. 324).

Ceremoniile legate de întronizarea Patriarhului Miron Cristea ­s-au desfăşurat duminică, 1 noiembrie 1925, la Bucureşti. Evenimentele au debutat cu oficierea Sfintei Liturghii în Catedrala Patriarhală, între orele 8:30 şi 10:30. Apoi, cei prezenţi la Sfânta Liturghie au pornit de la Patriarhie spre Palatul Regal pentru a participa la învestirea de către rege a întâiului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Ajunşi la Palatul Regal, învestirea s-a petrecut în Sala Tronului, începând cu ora 11:00.

După învestirea de la Palatul Regal, s-a plecat către Catedrala Patriarhală pentru întronizarea Patriarhului Miron Cristea. Dorinţa acestuia a fost ca de la Palatul Regal până la Patriarhie să se deplaseze pe jos, pe Calea Victoriei, unde a fost întâmpinat de mii de oameni plini de entuziasm.

Ceremonia întronizării primului Patriarh al României a avut loc în Catedrala Patriarhală. În cinstea întronizării Patriarhului Miron Cristea, Ministerul Cultelor a organizat un dejun la ora 14:00 la Camera Deputaţilor, la care au participat 300 de invitați. La ora 17:00 a avut loc un concert la Ateneu, organizat în cinstea Patriarhului de Societatea corală Carmen. După concert, Patriarhul Miron Cristea a mers la Palatul Regal, unde regele a oferit un dineu de gală, începând cu ora 20:30, în cinstea întronizării primului Patriarh al României. Cu  acest dineu s-au încheiat „marile solemnităţi ale învestirii Patriarhului dr. Miron Cristea”, după cum titra ziarul „Universul” în ediţia sa de miercuri, 4 noiembrie 1925.

A fost un moment istoric de maximă importanță pentru viața religioasă și națională a României. Putem spune că a fost o veritabilă sărbătoare naţională. Acest eveniment a consfințit înfiinţarea Patriarhiei Române.