Catedrala „Învierea Domnului”, cel mai mare lăcaş din Alba şi Mureş construit după ’90

Un articol de: Oana Rusu - 28 Aprilie 2022

În cel mai mare cartier din Târgu Mureş, Tudor Vladimirescu, ridicat în perioada de dinainte de 1990, se află Biserica „Învierea Domnului”, cunoscută sub denumirea de Catedrala din Tudor. Prin lucrările la această mare construcţie s-au sudat nu doar zidurile, ci mai ales comunitatea credincioşilor care formează o adevărată familie.

În cartierul Tudor Vladimirescu, faţă de zona mai centrală a municipiului Târgu Mureş, sunt majoritari ro­mânii. În anii ’90, numeroşii locuitori ai cartierului erau legaţi de biserica lor, însă între timp a urmat un exod masiv, unii plecând în străi­nătate, iar alţii spre zonele periferice sau rurale. Deşi numărul locuitorilor din cartierul Tudor, cum este cunoscut în oraş, a mai scăzut, aici sunt în continuare cei mai mulţi credincioşi care sunt prezenţi la o biserică, după cum a remarcat părintele Ciprian Citirigă, unul dintre cei trei preoţi de la Biserica „Învierea Domnului”.

Faţă de zona centrală, unde înainte de 1918 erau puţini români, odată cu extinderea oraşului şi apariţia noilor zone de locuinţe, a crescut şi numărul românilor. Credincioşii ortodocşi din cartierele mărginaşe ale oraşului mergeau cu toţii la bisericile din centru, la Catedrala mare şi la Catedrala mică, astfel că a apărut ideea de a se ridica noi biserici în aceste cartiere noi, cum este şi Tudor Vladimirescu, pentru ca oamenii să nu mai străbată oraşul pentru a participa la slujbe, ne povesteşte părintele Ciprian Citirigă.

„Cel mai mare cartier din Târgu Mureş nu avea o biserică ortodoxă în anul 1990. După ce una din parohii a fost arondată în cartierul Tudor, a început căutarea terenului şi comunicarea cu autorităţile în vederea atribuirii unui teren pentru construirea unei biserici pentru ortodocşii din acest cartier. În septembrie 1991, parohia a obţinut acest teren pe care s-a construit bi­serica, iar din anul 1992 au început slujbele pe teren. Parohul de atunci, Vasile Citirigă, tatăl meu, a început slujbele pentru oamenii din cartier cu o capelă din lemn, unde era Altarul, iar lumea asista la slujbe în aer liber pe terenul respectiv. Când au început excavările pentru biserică, au fost diferite locaţii unde s-a închiriat o sală, în apropiere, iar din 1994, în ziua de Crăciun, după ce s-a terminat subsolul, au început să se ţină slujbe în paraclisul amenajat”, spune pr. Ciprian Citirigă.

Implicarea lui Adrian Păunescu

După 10 ani, timp în care s-a lucrat la biserică, slujbele s-au mutat în interior, în prima zi de Crăciun a anului 2004. „Este o lucrare de anvergură, din datele mele este cea mai mare biserică ridicată după 1990, după căderea comunismului, în Eparhia de Alba Iulia, în judeţele Alba şi Mureş. A însemnat un efort financiar ­imens. A contribuit foarte multă lume, în primul rând oamenii din acest cartier, care au fost bucuroşi că li se construieşte biserica aproape de casă. Preotul paroh a găsit susţinători, donatori, în primă fază, dar din 21 mai 1995, când era turnată doar placa peste demisol, era cota zero a bisericii, apare în viaţa parohiei Adrian Păunescu. S-a creat o legătură, o afinitate între preotul Vasile Citirigă şi Adrian Păunescu şi de atunci poetul a promis că ajută biserica. Din 21 mai 1995 până în 25 decembrie 2004, când s-au finalizat lucrările de construcţie, sprijinul lui Adrian Păunescu a fost în proporţie de 70 la sută, nu din fondurile sale neapărat, ci din intervenţia sa la diferite instituţii, unele guvernamentale, la bănci ş.a. Am crescut pe lângă această construcţie şi pot să spun că, dacă nu era dânsul, nu cred că eram aşa avansaţi cu construcţia, pentru că a implicat costuri enorme”.

Preotul Ciprian Citirigă mai povesteşte că poetul Adrian Păunescu a participat şi la prima slujbă de la noua biserică. El a aflat în anii ‘90 că românii din cel mai mare cartier al oraşului nu aveau biserică. De asemenea, el a compus şi o poezie dedicată bisericii, care se numește ­„Biserica lui Dumnezeu” şi care, ulterior, a fost pusă pe o linie melodică: „Adrian Păunescu a ­ajuns întâmplător să ţină un minicenaclu în faţa bisericii pe placa turnată, în 1995, şi atunci şi-a dat seama că este nevoie de el la această mare lucrare. S-a implicat foarte mult şi o să rămână pe veci ctitorul acestei biserici. Apoi, de-a lungul timpului, a mai venit, a fost o delimitare totală de politică, s-a stabilit că se poate oferi publicului doar un program cultural, muzică, poezie, iar oamenii veneau, uneori toată intersecţia aceasta, cât este ea de mare, era plină de oameni”.

După 1994 a început dotarea bisericii cu mobilier, cu candelabre, iar în prezent se lucrează la pictură. Proiectul a fost făcut de arhitectul Voicu Vintilă Florea, de la Arhiepiscopia Bucureş­tilor, având ca modele Mănăstirea Curtea de Argeş, fosta biserică mitropolitană din Târgovişte şi biserica din Snagov. Sfântul lăcaş are o lungime de 50 de metri, o lăţime de 24 de metri şi înălţimea de la nivelul solului de 40 de metri, fiind prevăzută şi cu demisol, cu birouri la nivelul solului şi la demisol.

Părintele Ciprian Citirigă este preot la această biserică din anul 2008, când a primit misiunea de a sluji Sfânta Liturghie în limbajul mimi­co-gestual, la subsolul bisericii, pentru sur­do-muţi. „Timp de opt ani, din 2008 până în 2016, am funcţionat ca preot misionar pentru persoanele cu deficienţe de auz din Târgu Mureş şi din împrejurimi. Din 2016 s-au reorganizat parohiile în oraş, au rezultat mai multe parohii, la fel şi din parohia-mamă, care era aici, s-au desprins mai multe parohii, astfel că am fost ­numit pe una dintre ele, la această biserică. În 2005, tatăl meu Vasile Citirigă, nu era singurul paroh. Atunci a fost numit prin transfer un alt preot, Ioan Pintilie, pentru a fi doi preoţi la biserică şi care încă slujește aici”.

În prezent, aici funcţionează trei parohii: Parohia Târgu Mureş VII, parohia-mamă care a început biserica, la care a fost paroh Vasile Citirigă. Din anul 2020, venit prin concurs, noul paroh este Iuliu Teodor Oprea; parohia unde este preot paroh Ciprian Citirigă se numeşte Târgu Mureş VII, sector 2, iar la Parohia „Sfinţii Români” este preot Ioan Pintilie. De asemenea, mai este ­îmbisericit pr. Vasile Citirigă, pensionar.
 
„Tot ce e mai bun, ofrandă lui Dumnezeu”

Pictarea bisericii a început în 2010-2011. Sunt 4.500 mp de pictură în frescă. Dacă la vremea turnării subsolului, fabrica Industria Sârmei din Câmpia Turzii a donat 100 de tone de fier-beton, prin directorul de atunci, acum, când este vorba de pictarea bisericii, această lucrare este mai greu de susţinut de către instituţii, afirmă pr. Ciprian Citirigă. „Biserica este pictată de Cristian Corneanu din Târgu Mureş. Tatăl meu, paroh până acum doi ani, şi noi, cei de astăzi, am încercat să urmăm exemplul lui Abel, să dăm tot ce e mai bun ca ofrandă lui Dumnezeu. Tot ce s-a făcut în biserică s-a făcut pro­babil cu costuri mari pentru unii, dar sunt lucrări care vor fi pe viaţă. Uşile au fost făcute la Mobex Târgu Mureş, uşile exterioare ale bisericii, iar uşa principală este unicat, este făcută după ­Sfânta Evanghelie, sculptată în basorelief. Totul a fost făcut ca să rămână, astfel că am ales calea aceasta de a face lucrurile încet, dar bine”, a precizat pr. Ciprian Citirigă.

Mobilierul din biserică este făcut de sculptorul Mircea Vasile din Sighetu Marmaţiei. Încălzirea s-a făcut în pardoseală, fiind de ajutor pentru spaţiul mare al bisericii şi subsolului. „Costurile pentru încălzire sunt oricum mari, având slujbe zi de zi, dimineaţa şi seara, oamenii ştiu că bi­serica este deschisă permanent, dar suntem sprijiniţi atât de oameni, iar în ultimii ani, de când am început pictarea bisericii, ne ajută şi primăria foarte mult. Au contribuit mult oamenii înainte, inclusiv Adrian Păunescu, dar acum ne ajută şi primăria”, a adăugat preotul. Pictura este gata în proporţie de 80 la sută. Din cei 4.500 mp s-au finalizat 3.500-3.800 mp.

Biserica este neîncăpătoare

Comunitatea ortodoxă din cartier este cea mai mare din oraş, iar după ridicarea acestei biserici s-au mai construit alte două lăcaşuri în zonă, care sunt mai mici şi care sunt pline la ­slujbe, susţine pr. Ciprian Citirigă: „Se vede că este o comunitate activă şi închegată în acest cartier, pentru că duminica toate cele trei biserici din cartier sunt pline. La marile praznice, bi­serica este neîncăpătoare, oamenii stau în curte, pe scări, la fel este şi la celelalte biserici. Este o comunitate care ţine vie flacăra credinţei”.

În vremea înfiinţării parohiei, cartierul era cel mai nou din oraş. Deşi nu se afla în zonă industrializată, aici locuiau oameni care lucrau îndeosebi în fabrici. Printre cei care fac parte, în prezent, din personalul bisericii, paracliserul, cântăreţul sunt dintre cei care au lucrat la combinatele oraşului. „Comunitatea este mare, diversificată, sunt oameni din toate păturile sociale, iar fără ajutorul acestora nu se putea face această mare familie care este Biserica «Învierii Domnului» din Târgu Mureş. La orice nevoie, orice necaz, dacă apelăm la ei, Dumnezeu ne arată că avem un rost”, a afirmat preotul Ciprian Citirigă.

La momentul realizării acestui reportaj, ­sfântul lăcaş răsuna de cântările bisericeşti ale femeilor din comitetul parohial, care se adună în fiecare joi, în jurul orei 11:00, pentru a repeta pricesnele de duminică. „Toată lumea din biserică vrea să participe activ la cântări, iar mai ales la cele din cadrul Sfintei Liturghii şi la pricesnele cunoscute, cântă toată biserica. Este un sentiment extraordinar. La colindele din Postul Crăciunului, toată lumea cântă, este copleşitor. Am preferat, astfel, să rămână accesibile cântările tuturor participanţilor de la slujbă”, a spus părintele Ciprian Citirigă.

Comunitatea bisericii este foarte activă, astfel că, deşi lucrările au restrâns dezvoltarea unor activităţi mai ample, în fiecare an sunt ajutate persoane din parohie sau din oraş cu diferite probleme. „Ajutăm, prin parohie, în mod constant, persoane care au nevoie de tratamente, terapii, iar în momentul în care apare un caz mai costisitor şi urgent, atunci organizăm colecte. Avem o colaborare cu asistenţa socială de la SMURD Târgu Mureş, care apelează de fiecare dată când au nevoie de ceva, de obicei este vorba de haine, mai ales pentru oamenii străzii. Tot prin ei am ajuns la familii cu mulţi copii, care aveau nevoie de anumite lucruri, alimente, mobilă. Recent, pentru o casă de copii, s-au cumpărat pijamale, oferim ce este nevoie la momentul respectiv, colaborăm cu asistenţa socială de la SMURD, cu Asociaţia Filantropia Alba Iulia, care are un punct la Târgu Mureş”, a spus pr. Ciprian Citirigă.

În perioada pandemiei s-a făcut apel în biserică şi pe reţelele de socializare să se transmită cazurile celor care au rămas fără serviciu şi nu îşi pot susţine familia, astfel că parohia a livrat alimente celor care au solicitat. Sumele mai mari de bani merg către persoanele cu probleme medicale grave, care au nevoie de operaţii în străinătate.

Activităţi cu tinerii şi bibliotecă

La subsolul bisericii mai funcţionează şi Liga Tinerilor Ortodocşi din Târgu Mureş, iar în ultimii ani, în colaborare cu doi tineri, s-a deschis o bibliotecă accesibilă oricui. „Înainte de pandemie, tinerii aveau program săptămânal, au activităţi diverse. Ei oferă sprijin şi comunităţii de la biserică. De Crăciun avem concert de colin­de cu scop umanitar, în fiecare an ajutăm o asociaţie care se ocupă de copii bolnavi. Anul trecut am ajutat o asociaţie care se ocupă de copii cu sindrom Down, am dus alimente şi o sumă de bani”, a mai spus pr. Ciprian Citirigă.

Biserica este în mare sărbătoare atât la hram, de Învierea Domnului, când la slujbe se adună mulţime de oameni, cât şi la Rusalii, când se sărbătoreşte Ziua portului popular. „Credincioşii vin în port popular la biserică pentru a transmite şi copiilor tradiţiile poporului nostru. De obicei organizăm un concert, la care sunt invitaţi artişti cunoscuţi precum Furdui Iancu, Oana Bozga, părintele Doru Gheaja. Pe lângă hramul principal «Învierea Domnului», biserica a primit al doilea hram, datorită cererii credincioşilor care au mare evlavie la Sfântul Mare Mucenic Mina. La Rusalii, fiind ziua de naştere a bisericii, în gene­ral, s-a format această tradiţie cu portul popular şi concertul de cântec tradiţional, atunci oferim o felie de cozonac, un pahar de vin sau apă celor prezenţi, astfel că s-a format şi această sărbătoare a bisericii, la Rusalii”, a menţionat preotul.

Spaţiu de întâlnire pentru toată lumea

Deşi sfântul lăcaş nu este finalizat, comunitatea din jurul bisericii s-a format şi s-a întărit odată cu lucrările de zidire. „Încercăm să facem ceva bun în fiecare zi, ne străduim să fim vrednici de această misiune, văzându-i pe credincioşi cât de iubitori sunt de Dumnezeu, de credinţă, de neam şi de limbă, încercăm să ne ridicăm şi noi la înălţimea lor şi să nu dăm socoteală lui Dumnezeu că nu ne-am îndeplinit misiunea”, a mai spus pr. Ciprian Citirigă, care a adăugat că „aici este spaţiu de întâlnire pentru foarte multă lume şi niciodată nu am refuzat pe nimeni. Am avut expoziţie de icoane făcute de copii cu sindrom Down, am avut activităţi cu şcolile din jur, dacă au dorit să susţină un concert, noi suntem deschişi la colaborare, nu ţinem biserica închisă strict pentru slujbe. Dacă femeile din comitet vor să se adune pentru o faptă bună, pentru a repeta o cântare, noi le punem la dispoziţie spaţiul, pentru că formăm cu adevărat o familie. Aşa văd eu bise­rica, nu doar slujbă şi Sfintele Taine, ci şi o adevărată familie, comunitate”. În viitor, spaţiul de la subsol va fi valorificat mai mult, încât să devină unul multifuncţional, pus la dispoziţia comunităţii, asociaţiilor care doresc să promoveze cultura, arta, potrivit părintelui Citirigă.

În pregătirea sfinţirii bisericii, materialele de construcţie şi preţurile, în general, au crescut foarte mult, unele s-au dublat sau chiar triplat, astfel că este dificil de stabilit data marelui eveniment, precizează pr. Citirigă, care îşi păstrează însă optimismul: „Sunt convins că dacă un preot, iar de la un anumit moment, doi au reuşit să facă, având ajutorul comunităţii şi al oamenilor de bine din jur, această mare biserică impresio­nantă în ceea ce priveşte dimensiunile, sunt convins că noi, cei trei preoţi de acum, vom reuşi să o ducem la sfârşit. Când s-a început această biserică, poate că oamenii nu o duceau foarte bine din punct de vedere economic, dar era un mare entuziasm. Eram deficitari în ceea ce priveşte numărul de biserici construite şi nu putem spune că nu s-au făcut cu folos, pentru că acum toate aceste biserici sunt pline”.

Părintele Ciprian Citirigă a învăţat de la tatăl său cum ridicarea bisericii se face cu ajutorul lui Dumnezeu: „Ţin minte din casă cum, în cele mai grele momente, situaţii de datorii, necesar de bani, urgenţe, apărea câte un om providenţial, trimis de Dumnezeu cu siguranţă, care îndrepta lucrurile pe moment. Aşa s-au făcut toate lucrările în această biserică”.