Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Reportaj În slujba oamenilor

În slujba oamenilor

Galerie foto (10) Galerie foto (10) Reportaj
Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 07 Mai 2026

În 1994, locuitorii cartierului bucureștean Titan s-au bucurat din toată inima când s-a ridicat, la intersecția străzilor Soldat Stelian N. Mihale și Soldat Ghiță Ștefan, o bisericuță de lemn, căci era mare nevoie: sute de blocuri aveau până atunci un singur lăcaș de cult. În ziua sfințirii, pe cerul senin a apărut o cruce de nori, și apoi un curcubeu. A doua zi, ziarele au titrat „Miracolul din Balta Albă!”

Ce-a urmat și care este azi misiunea impunătoarei și frumoasei biserici cu hramurile „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” şi „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, ridicată ulterior pe acest loc, am aflat de la parohul de atunci, părintele Ilie Costescu, și cel de acum, preotul George Dincă. „A fost un moment spectaculos, pentru că era prima biserică ridicată după 1989”, ne spune preotul paroh, precizând că părintele Costescu venise de la Biserica „Sfântul Nicolae”-Dudești Cioplea, iar comunitatea „avea mare nevoie de asistență religioasă aici, într-o zonă cu foarte multe blocuri construite înainte de 1990. Sunt așadar 32 de ani de istorie a acestei parohii”.

În 2003 s-a pus piatra de temelie a noului lăcaș de cult și un deceniu mai târziu a fost sfințită biserica Parohiei „Înălţarea Sfintei Cruci”-Titan. Cinci ani durase construcția și tot pe-atâta pictarea.

Părintele Dincă a venit aici în 2014, dar știe foarte bine istoria, atât de la predecesorul lui, cât și de la credincioși, care-și amintesc anii aceia și vin la el să-i spună cum au participat, „nu ca să se laude, ci ca să-și împărtășească bucuria și mulțumirea sufletească de a fi fost parte la această lucrare”. Au fost zece ani de muncă asiduă, la care fiecare a contribuit după puteri, financiar sau cu muncă voluntară. „A fost un entuziasm profund, pentru că oamenii chiar simțeau nevoia unui lăcaș sfânt, închinat lui Dumnezeu, care putem spune că a devenit emblematic nu numai pentru cartier, ci poate chiar pentru sectorul 3.”

L-am întrebat cât de mare e parohia și am aflat că sunt cam șase mii de familii. Duminica, la Sfânta Liturghie, participă peste două sute de oameni, o parte dintre aceștia alegând s-o urmărească în demisolul bisericii - despre care va mai veni vorba -, unde se află scaune, un monitor mare și boxele care transmit slujba, pentru că aici e mai liniște și mai puțină agitație.

Iar de sărbători - cum ar fi hramul sau sărbătoarea Învierii - peste o mie de oameni umplu nu doar biserica și curtea ei, ci și strada din față. „Este o atmosferă extraordinară, sincer! Noi slujim în balconul din fața bisericii și de acolo e o perspectivă impresionantă. E o vizibilitate reciprocă, și noi vedem mulțimea, și oamenii ne văd pe noi.” Preoții slujitori îndeamnă oamenii să rămână și după momentul culminant de la miezul nopții și să se împărtășească de Înviere, lucru pe care în ultimii ani îl fac tot mai mulți dintre ei: „Chiar dacă sunt obosiți și au trecut prin efortul postului, sunt motivați și încântați să participe la slujbă până la sfârșit și să se împărtășească”.

„Nu suntem singuri”

Parohia „Înălţarea Sfintei Cruci”-Titan are o bogată activitate socială, filantropică și culturală. În anul care a trecut, a continuat colaborarea cu Fundația Filantropică Metropolis, unul dintre programele comune fiind Hrană pentru toți, o masă care are loc o dată sau de două ori pe săptămână. Sprijinul e reciproc: fundația oferă vârstnicilor din parohie peste jumătate din alimentele care sunt dăruite de Crăciun și de Sfintele Paști, iar parohia oferă îmbrăcăminte și încălțăminte copiilor de care se îngrijește fundația.

La rândul ei, colaborarea cu Protoieria Sector 3 se concretizează prin susținerea inițiativelor acesteia: dăruirea de pachete cu alimente cazurilor sociale aflate în evidența protoieriei, plus încălțăminte, îmbrăcăminte și jucării pentru copiii nevoiași.

O altă relație este cea cu Școala nr. 112: parohia oferă ghiozdane cu rechizite elevilor de aici, dar și celor de peste Prut, în urma unei rodnice colaborări cu Episcopia Basarabiei de Sud.

În fine - fără a epuiza lista faptelor bune -, sărbătorile dedicate hramului sunt bune prilejuri pentru filantropie, împărțindu-se atunci până la 400 de pachete cu mâncare.

Biserica are în grijă Așezământul socio-pastoral „Sfântul Ilie”-Titan, aflat în curtea sa. De altfel, programul social a funcționat încă de la începuturile parohiei, incluzând mese pentru persoanele în nevoie (există o evidență care se actualizează anual), dar și meditații gratuite pentru copii în demisolul bisericii și în sălile nou-amenajate în centrul socio-pastoral, iar în așezământ se oferă și consultații oftalmologice și stomatologice gratuite persoanelor vârstnice aflate în nevoie. „Nu suntem singuri în eforturile noastre”, precizează părintele paroh: „Avem o susținere extrem de importantă din partea Fundației Filantropice Metropolis, care e mereu alături de noi. De fapt, colaborarea a început odată cu ajutorul primit pentru construirea bisericii din partea domnului Ion Maticiuc, care a pus de la început condiția ca, în paralel cu misiunea pastorală, să existe și această lucrare filantropică. Este cât se poate de firesc, pentru că oamenii care vin în biserică - nu toți, firește - au nevoie și de sprijin material, pe lângă cel duhovnicesc”.

Clădirea Așezământului socio-pastoral „Sfântul Ilie”-Titan găzduiește sala de mese, spații dedicate activităților practice pentru copii, cabinetul stomatologic și birouri administrative. „Avem o profesoară, doamna Alina Panait, care predă religia la Şcoala «Nicolae Labiş» şi şi-a format un nucleu de copii cu care desfăşoară diferite activităţi care au și valențe sociale - copiii creează obiecte, precum mărțișoarele, de pildă, și organizăm o expoziție și un fel de târg în cadrul căruia acestea sunt cumpărate de către credincioși, la prețuri simbolice, desigur, iar din banii aceia, cu ceea ce a adăugat parohia din buget, am putut susține alte activități care s-au desfășurat de-a lungul timpului”.

La marile sărbători, „noi încercăm să aducem cât mai mulți oameni, care primesc pachete destul de consistente, oferite în special de Paști și de Crăciun, dar și la hramurile bisericii noastre”. În plus, au existat momente în care s-au dus încălțăminte și îmbrăcăminte unor centre de îngrijire a bătrânilor sau a persoanelor cu dizabilități și în București, dar și în afara lui.

Filantropia ca tradiție

Am mai întrebat cum reacționează comunitatea la acțiunile filantropice: se implică oamenii, sunt generoși? Este o tradiție, m-a asigurat părintele Dincă, oamenii sunt demult obișnuiți ca, în special în preajma marilor sărbători, dar nu numai, să aibă loc asemenea activități și nu doar că participă, dar „unii dintre ei ne și întreabă dinainte ce avem nevoie, adică își arată disponibilitatea și dorința de a se implica. Sunt, cum se spune, pro-activi. Sunt oameni care întotdeauna au fost atenți la problemele sociale”.

Apropo de disponibilitatea oamenilor de a ajuta și de a dărui, părintele Ilie Costescu a amintit o poveste tulburătoare. Cu ani în urmă, o tânără doctoriță stomatolog, Mădălina, care urma să se căsătorească peste o lună, a fost lovită mortal de o mașină chiar pe trecerea de pietoni de lângă biserică. „Mama ei, o enoriașă de-a noastră, locuiește la două blocuri de-aici, mi-a zis: «Părinte, dumneavoastră tot aveți niște cabinete medicale, doresc să donez bisericii scaunul de stomatologie pe care l-a folosit Mădălina». Iar o fostă colegă de facultate a Mădălinei, Astrid Stoica, vine și astăzi să lucreze, în regim de voluntariat, atunci când e chemată. Manopera e așadar gratuită, iar dacă sunt materiale sau lucrări care costă, contribuim și noi, și dânsa, ca să-i ajutăm pe oameni.”

Pentru că, în discuția noastră, părintele Dincă folosise la un moment dat expresia „activități social-culturale” și pentru că în demisol se află un pian, l-am întrebat ce acțiuni culturale au loc aici. A menționat evenimentele legate de Ziua Națională, festivități ținute de Școala 112 și Școala „Nicolae Labiș”, altele organizate de grădinițele din cartier. Cât despre pian, prezența lui este legată de colaborarea cu profesoara Magdalena Ursu, de la Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti”. Aceasta pregătește elevi care țin aici recitaluri, la care pot participa și invitați.

Prin toate acestea, ca şi prin misiunea sa ecleziastică, Biserica „Sfântul Ilie”-Titan se află cu adevărat în slujba oamenilor.

 

Citeşte mai multe despre:   Biserica Sfântul Ilie - Titan  -   Biserici din Romania