Ce-ar trebui să facem...
Să fim sinceri: trăim foarte mult inerțial. Facem în fiecare zi cam aceleași lucruri pe care le-am făcut și în ziua precedentă și le facem tocmai pentru că le-am mai făcut și pentru că ne-am obișnuit cu ele și pentru că „așa se face”.
Se-ntâmplă asta din cauza vitezei în care trăim, dar şi dintr-un soi de comoditate - mentală, desigur, că fizică în nici un caz! Din contră, aproape că ne epuizăm, fără să ne gândim prea mult - sau deloc - de ce și dacă este cu adevărat inevitabil să fie așa.
Ar trebui ca măcar din când în când să punem frână, să ne oprim și să ne-ntrebăm ce avem de făcut cu adevărat. Dacă avem timp să ne uităm la talk-show-urile de la televizor, sigur avem timp și de o mică autoanaliză.
Probabil că primul răspuns care ne-ar veni în minte dacă ne-am pune întrebarea ce trebuie să facem ar fi să ne vedem de treabă, înțelegând prin asta atât îndeplinirea obligațiilor privind munca și învățatul, cât și a celor familiale. Am zis „și învățatul”, nu „sau”, pentru că de învățat învățăm toată viața.
Răspunsul este fără îndoială corect, dar are nevoie de o contextualizare. Nu o dată am întâlnit oameni care spun „Pe mine nu mă interesează cine conduce și ce se-ntâmplă în lume, eu îmi văd de treaba mea”. Ar fi corect dacă ai trăi pe o insulă mică, de preferință singur. În oricare altă variantă, treaba ta depinde de ceea ce se-ntâmplă în jurul tău.
Așadar, un al doilea răspuns ar fi că trebuie să încerci să înțelegi cum merge lumea și să contribui după puteri la mersul ei. Înainte, nu înapoi.
Vorbind despre contribuție, ajungem firesc la răspunsul: Să am grijă de mine, de ai mei și de cei mai necăjiți decât mine. Poate părea egocentric că am început cu propria persoană, dar realitatea ne spune că un om bolnav nu prea poate să aibă grijă de alți bolnavi și nu prea poate să muncească, deci să câștige bani, deci să-i ajute pe ai lui și pe alții. De aceea, să ne îngrijim sănătatea - fizică, psihică și spirituală - pentru a putea fi de folos celor din jur. Familia restrânsă și cea extinsă se înțeleg de la sine, ca și prietenii. Cât despre cei mai necăjiți decât mine, în primul rând sigur există și în al doilea rând sigur pot să-i ajut. Un leu e mai mult decât nici un leu.
Îngrijirea sănătății fizice înseamnă, între altele, să nu mănânci și să bei la nimereală lucruri toxice și de proastă calitate, să eviți fumatul și consumul exagerat de alcool, să nu folosești, la nevoie, decât medicamente recomandate de doctor, să nu te droghezi, să ai un program de somn rezonabil, să nu te extenuezi și, nu în ultimul rând, să faci măcar un pic de mișcare. E gratis!
La rândul ei, sănătatea psihică și cea spirituală înseamnă să citești din când în când o carte, să asculți cât mai multă muzică, să vezi un film bun, un spectacol de teatru, să intri într-un muzeu ori o expoziție, să vizitezi măcar o dată pe an un loc încărcat de istorie și cultură și, cum spuneam, să nu-ți închipui niciodată că ai terminat de învățat și de aflat.
În același timp și peste toate acestea, sănătatea spirituală înseamnă relația cu Dumnezeu, care a creat toate minunățiile lumii și ni le-a oferit în dar. Trebuie, deci, să ne întoarcem cât mai des spre Dumnezeu, să ne rugăm să ne ajute, să ne limpezească mintea și să-I mulțumim pentru toate.
Cam asta ar trebui să facem ca să trăim, nu doar să supraviețuim.