Ce-mi doresc la fiecare început de an

Singurul lucru pe care mi-l doresc anul acesta este să fiu mai bun. Asta mi-am dorit şi anul trecut. La fiecare început de an, de fapt. Dar nu mi s-a îndeplinit niciodată dorința. Puteam, fără nici o îndoială, să-mi doresc lucruri mult mai ușoare, să fiu mai bogat, să scriu cărți mai frumoase, să-mi cumpăr o casă de vacanță, să merg mai des în vacanță, să le arăt fiilor mei că-i iubesc cu adevărat, să greșesc mai rar față de cei din jur, să-mi pese mai puțin de mine însumi, să citesc de cel puțin o sută de ori mai mult decât scriu, să merg în locuri unde n-am mai fost, să-mi fie mai dor de unii dintre oamenii fără de care n-aș fi fost ceea ce sunt, să fiu mai recunoscător, mai blând, mai iubitor, mai al celorlalți decât al meu, mai aproape de Dumnezeu.

N-am învățat însă nimic din trecut. Dintre toate dorințele de pe lume, am ales-o, și anul acesta, pe cea care este cel mai greu de împlinit. Cu toate astea mi-am propus din nou să fiu mai bun. Cum să fie anul în care abia am intrat mai bun dacă nu sunt mai bun în primul rând eu? Poate că tocmai bunătatea mea îi lipsește anului, cum le-a lipsit și anilor de mai înainte, să fie așa cum mi-l doresc. Cum ni-l dorim, la urma urmelor, cu toții. 

Ca să fie astfel, e nevoie de bunătatea fiecăruia dintre noi. O grămăjoară de bunătate în plus, nu mai mult. E de ajuns să lipsească bunătatea unui singur om, ca bunătatea anului să aibă de suferit. Am motive să cred că de fiecare dată lipsește bunătatea mea. Nici nu vă închipuiți cât de mult poate să mă doară un astfel de gând. Sunt momente în care îmi vine pur și simplu să plâng. De ce alții pot, și eu nu? 

Trăiesc de zeci de ani cu rușinea că nu pot să fiu așa cum a fost mama. Ea, o femeie simplă de la țară, neștiutoare de carte, deprinsese, nu știu de unde, lecția bunătății. Nu m-am străduit suficient să învăț de la ea. Poate că nu de rușine, ci de dragul ei, încerc, an de an, să fiu mai bun. Măcar nițel, cât vârful unui ac, dar nu reușesc. Sper ca până la sfârșitul vieții să mi se îndeplinească această dorință, astfel încât cei de după mine să-mi poată scrie pe cruce: A fost un om bun! Nu scriitor bun, ci om!