Ce nu se-nvață la școală
Cel care intră - pe cel care era deja acolo.
Cel care trece - pe cel care stă.
Și, desigur, bărbatul - femeia și cel mai tânăr pe cel mai vârstnic.
Cine salută primul.
În ultimul caz, aparent, ar fi o problemă: de unde știe un tânăr de 30 de ani, să zicem, că omul cu care se-ntâlnește în scara blocului are 29 sau 31?
Soluția e simplă: când vârstele aparente sunt apropiate, frumos e să te grăbești să saluți primul.
Dar, desigur, nu e vorba numai de cine, ci și de cum. Nu e nevoie să ai dicția și vocea scenică a unui actor, dar măcar să faci efortul să nu mormăi... Cât privește cuvintele, „Bună ziua/seara!” e minunat în orice situație. Un jovial „Salut, vecine!” merge doar dacă jucați table împreună.
Regulile astea nu sunt legi validate de Curtea Constituțională. Nu te arestează dacă nu le respecți. Ele țin de bun-simț și civilizație, dar au și un rol pragmatic: evită situațiile penibile, când se-ntâlnesc doi oameni și nici unul nu spune nimic, că nu știe dacă, ce și cum ar trebui să spună.
Din păcate, așa ceva nu se-nvață la școală, rareori în familie și aproape niciodată prin intermediul mass-media, inclusiv online.
După cum, cu rare excepții, nimeni nu le spune copiilor - într-un mod convingător și atractiv, firește, nu didactic și sever - că trebuie să nu traverseze pe roșu chiar dacă nu se vede nici o mașină venind (ea poate apărea brusc de după colț sau din parcare), că pot traversa pe la un colț de stradă, dacă nu e nici o „zebră” în apropiere, dar în această situație nu au prioritate, și alte câteva elementare reguli de circulație. De data asta este vorba și de legislație, nu numai de ceea ce ar trebui să fie pentru toți de la sine înțeles. Șoferii merg ca nebunii, de acord, dar o mare parte dintre accidentele cu victime sunt provocate de pietoni.
-
de ce (și cum) a apărut comunismul;
-
de ce, dacă era „o idee bună, dar greșit aplicată”, nimeni n-a reușit să-l aplice bine, adică nu cu forța, nu cu încălcarea drepturilor omului, nu cu abuzuri și cu nenumărate crime;
-
de ce (și cum) a ajuns comunismul în România;
-
de ce a fost comunismul din România cel mai dur din toată Europa de Est;
-
de ce n-au fost mai multe proteste, din partea mai multor oameni;
-
de ce, până la urmă, românii au ieșit în stradă în Decembrie 1989 și au reușit să răstoarne guvernarea comunistă;
-
de ce Revoluția română a fost singura scăldată în sângele a 1.166 de morți și 4.089 de răniți;
-
de ce s-a risipit repede valul internațional de simpatie stârnit de Decembrie 1989;
-
de ce am bâjbâit atât de mult și atât de complicat prin „perioada de tranziție”;
-
de ce este important că am reușit, în cele din urmă, să aderăm la NATO, la UE și la Spațiul Schengen;
- de ce există și acum, după peste 35 de ani, atâtea nemulțumiri, coagulate spontan sau dirijate intenționat în halucinanta afirmație că „Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu”?
Când să se mai vorbească și despre lucrurile astea, într-o programă și așa sufocantă?
E simplu: la dirigenție. Și/sau câteva minute pe săptămână, la orice materie.