Cele două nume ale Sfântului Apostol Pavel
Sfântul Apostol Pavel are două nume: Saul şi Pavel. Saul, nume evreiesc, care înseamnă „cel dorit”, Pavel, nume roman, însemnând „cel mic“. În Faptele Apostolilor, unde ni se vorbeşte despre convertirea lui Pavel la creştinism şi despre activitatea lui apostolică, până la cap. 13, 9, este numit numai Saul, iar de aici până la sfârşit, numai Pavel. Schimbarea pare a fi adusă în legătură cu convertirea la creştinism prin Pavel a proconsulului roman Sergius Paulus din Pafos.
Se pune întrebarea dacă Pavel încă de copil a purtat două nume, sau numai după ce s-a încreştinat şi-a schimbat numele iudeu de Saul în numele roman asemănător, Paul, o practică pe care o întâlnim de multe ori în Biserica veche.
Părerile învăţaţilor în această privinţă sunt împărţite. Cei mai mulţi, pe bună dreptate, cred că Pavel, încă de când a fost tăiat împrejur, a primit, după obiceiul iudeu, numele de Saul, dar, fiindcă tatăl său era şi cetăţean roman şi se bucura de mare vază între păgânii din Tars, i-a dat şi un nume roman, asemănător celui iudeu, numele de Pavel. Desigur, acesta din urmă la început era numai de ochii lumii. În familie şi între iudei se numea numai Saul. Când, însă, primind creştinismul, este obligat să lupte împotriva iudeilor rătăciţi şi să activeze în mijlocul lumii păgâne greco-romane, îşi lasă numele iudeu, folosindu-l pe cel roman (The Interpreter’s Bible - Holy Scriptures, Abingdon Press, Nashville, vol IX, p. 119).
Alţi învăţaţi, sprijinindu-se pe părerea fericiţilor Rufin şi Ieronim, cred că Apostolul n-a avut de la început două nume, ci numai cu prilejul convertirii proconsulului păgân Sergius Paulus, Apostolul şi-a schimbat numele. Explicarea pe care o aduc este următoarea: regii în vechime obişnuiau ca după învingerea duşmanilor să-şi adauge numelui lor şi numele popoarelor învinse. La fel Saul, după câştigarea pentru creştinism a unui proconsul păgân, a luat numele acestuia.
În fine, o a treia grupă de învăţaţi susţin că Saul, îndată ce s-a botezat creştin, voind să se rupă de trecutul său de iudeu şi prigonitor al creştinilor, şi-a lăsat numele cel vechi, luând unul nou, asemănător. Voia oarecum să se considere un om cu totul nou, precum de altfel a şi fost.
Deşi nici ultimele două păreri nu sunt fără temei, cea mai apropiată de adevăr rămâne totuşi prima, că Apostolul de la început a avut două nume, l-a folosit pe cel iudeu între iudei şi pe cel roman după ce s-a încreştinat şi a predicat între păgâni.
Înaintea istoriei, Saul este iudeul care-i prigoneşte pe creştini, ducându-i în temniţe, iar Pavel este Apostolul care-L propovăduieşte pe Hristos în toate părţile împărăţiei romane.