Celelalte cuvinte

Au trecut foarte repede şase ani de când, la Iaşi, actualul Patriarh al României, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, dădea binecuvântarea pentru apariţia primului număr al unui cotidian creştin ce se anunţa ca o premieră nu doar naţională, ci şi pentru Ortodoxia universală. Privind retrospectiv, sesizăm limpede că proiectul mediatic misionar al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel nu a fost unul de conjunctură, ci o investiţie pe termen lung. Acestui cotidian creştin i s-a încredinţat atunci misiunea de a duce mesajul Bisericii în societate, dar şi de a oferi societăţii o lectură a evenimentelor şi o descifrare a problematicii sociale dintr-o perspectivă cel mai adesea ignorată: perspectiva creştină.

Pentru mine a fost o onoare deosebită să slujesc un proiect mediatic care s-a născut acum şase ani din jertfa unor profesionişti, din iubirea de Biserică a unor conştiinţe misionare de excepţie şi mai ales din geniul jurnalistic al regretatului şi de neînlocuitului Florin Zamfirescu. Cu slova luminată de recunoştinţă faţă de fondatorii publicaţiei, astăzi e şi un moment de bilanţ, un prilej de (auto)evaluare a activităţii cuprinse în cele peste 1.800 de ediţii tipărite, dar mai cu seamă în cele din ultimii ani, de când cotidianul are anvergură naţională. La capitolul împliniri am putea aminti despre creşterea constantă a numărului de abonamente într-o perioadă în care toată presa scrisă este într-un declin evident, despre creşterea numărului de cititori ai ediţiei online (extrem de utilă mai ales celor la care abonamentele nu pot ajunge), despre deschiderea celor 4 ediţii locale ce vorbesc de la sine despre atenţia şi respectul "centrului" pentru toţi cititorii, indiferent dacă se află la 3 sau la 303 kilometri distanţă, sau despre concentrarea tuturor numerelor ziarului într-o arhivă disponibilă pe DVD. Dar nu dorim a insista prea mult pe aspectele pozitive, întrucât fâşia de graniţă dintre un bilanţ prezentat cu obiectivitate şi triumfalismul exaltat este, în momentele de efuziune, una a nisipurilor mişcătoare. Mult mai util ne este să identificăm unde am fi putut face mai mult, unde am fi putut fi mai inspiraţi în lucrarea noastră. Pentru o astfel de necesară evaluare facem un apel la cei care ne citesc, adresându-le rugămintea de a ne trimite sugestii, observaţii, propuneri care ar putea să îmbunătăţească "Ziarul Lumina" sau săptămânalul "Lumina de Duminică". Fiind atât de implicaţi într-o lucrare în care ai doar 24 de ore pentru a oferi publicului o nouă ediţie de ziar, ostenitorii acestor publicaţii nu mai au răgazul şi capacitatea necesare pentru a se detaşa de rodul muncii lor şi pentru a identifica "punctele slabe" (pentru a prelua un concept din domeniul marketingului). Avem, ca orice alt cotidian din lume, nevoie de aceste reacţii ale publicului (de aceea şi încurajăm, sistematic, cititorii să comenteze articolele noastre) pentru că ne dorim să chivernisim fiecare picătură de energie, fiecare efort pentru a oferi o publicaţie vie, de înaltă ţinută profesională, dar mai ales de maximă eficienţă misionară. "Ziarul Lumina" a intrat, deopotrivă, atât în istoria presei româneşti, cât şi în manualul de istorie al Bisericii Ortodoxe Române. Locul acestei publicaţii nu are decât a se consolida şi a se clarifica pe măsură ce se vor adăuga ani la manşeta ziarului. Echipa redacţională, ca peste tot, va suferi şi ea, în timp, modificări. Asemeni şi structura editorială, nevoită uneori de la zi la zi să se adapteze rigorilor ce decurg din inflexiunile pe care le îmbracă, sub vremi, vocea Bisericii cea Una. "Lumina" va dăinui însă în sufletele tuturor celor ce iubesc Lumina pentru că sunt "fii ai Luminii" (Ioan 12, 36). Ne ostenim cu toate celelalte cuvinte doar pentru a putea grăi, osebit şi unitar totodată, Cuvântul.