Chronos și kairos
Mulți dintre cei prea meticuloși cu alocarea timpului pentru diferite activități văd timpul ca pe un inamic pe care trebuie să-l învingă. Personal, cred că el trebuie privit ca un prieten. Cred că e nevoie de multă atenție în privința modului în care folosim timpul.
Astăzi vom vorbi chiar despre acest lucru, despre timp.
Grecii antici aveau două cuvinte pentru timp: chronos și kairos. Cronos era zeul timpului, cel care și-a mâncat copiii. Dar chronos este și timpul care ne mănâncă pe noi, timpul fugar, care ne presează întruna să muncim mai repede și ne îndeamnă să ne grăbim de la un termen-limită la altul. Cine dă buzna de la un dead-line la altul se urăște pe sine. Timpul chronos este timpul urii de sine, iar atunci când cineva îi măsoară și pe ceilalți cu ceasul ticăitor al lui Cronos, putem vorbi despre timpul celor care îi urăsc pe ceilalți.
Dar mai există și un alt timp, exprimat de greci prin conceptul de kairos, care exprimă dimpotrivă timpul potrivit, bineplăcut, cel despre care vorbește și Hristos în Evanghelii. Primele cuvinte spuse de Iisus în această privință sună așa: „S-a împlinit vremea și s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie” (Mc. 1, 15). Timpul plăcut este timpul împlinit, este timpul unde trăiesc în prezent. Pentru că Dumnezeu este întotdeauna prezent. Kairos este timpul în care domnește Dumnezeu, nu oamenii cu așteptările și cerințele lor. Acolo unde Dumnezeu domnește asupra noastră suntem liberi de presiunile oamenilor, suntem liberi de orice greutate pe care am putea-o exercita asupra noastră. Dar pentru asta trebuie să ne întoarcem asupra noastră sau, cum spuneau grecii, să ne regândim (metanoein). Sau cum am traduce noi, să ne smerim. Trebuie să privim timpul cu alți ochi. În același timp, kairos este momentul potrivit. Grecii și-l reprezentau pe kairos sub chipul unui tânăr. El mergea în vârful picioarelor sau pe roate, ținând în echilibru o balanță așezată pe o lamă. Interesant este capul lui. Din frunte îi pornește o șuviță de păr. În partea din spate a capului, dimpotrivă, nu are păr deloc. Prin această reprezentare grecii voiau să spună că trebuie să profităm de oportunitate. Momentul este trecător. Timpul fuge, nu poate fi ținut pe loc. Așa că trebuie să-l înfruntăm deschis pe kairos și să-l apucăm bine, de îndată ce se apropie. Ține de noi și de atitudinea noastră să trăim timpul chronos sau kairos. Arta de a fi complet prezenți, de a acorda atenție, aceasta este prima cerință pentru a trăi în prezent, pentru a ne bucura de momentele plăcute. (Preluare din volumul „Arta de a găsi dreapta măsură“, Anselm Grün, Editura All, 2015)